Watch out Billie 'fore you go to fast
You say it couldn't hurt, but then it couldn't last
You get fifteen minutes while they're watching you
You better hold your breath and hope your dreams come true.
Watch out girl you'll never be the same
If it's a cruel world you gotta play the game
Astăzi am făcut ficat pane. De pui. Şi mă întrebam dacă puii mănâncă făină de grâu, şi dacă există crupe din grâu.
Ficatul
Este cel mai mare organ uman. Are o uimitoare capacitate regeneratoare. Culoarea unui organ sănătos este roşu-brun. Este parte a sistemului digestiv şi îndeplineşte mai multe funcţii, precum: funcţia metabolică, secretorie, excretorie, şi, deasemenea, depozitează vitamine şi alte microelemente esenţiale. Este situat în cavitatea abdominală. Secretă bila.
Crupe
CRÚPE s.f. pl. (Reg.) Boabe de porumb, de orez etc. măcinate mare, folosite la prepararea unor mâncăruri. – Din ucr. krupy.
Criterii de clasificare a crupelor:
a) După natura materiei prime:
crupe din porumb (mălai, fulgi de porumb, pufuleţi);
crupe din grâu (griş, arpacaş, pufarin);
crupe din orez (orez şlefuit, orez glasat, brizură de orez,);
crupe din orz (arpacaş);
crupe din ovăz (fulgi de ovăz);
crupe din mazăre (mazăre şlefuită).
a) După natura materiei prime:
crupe din porumb (mălai, fulgi de porumb, pufuleţi);
crupe din grâu (griş, arpacaş, pufarin);
crupe din orez (orez şlefuit, orez glasat, brizură de orez,);
crupe din orz (arpacaş);
crupe din ovăz (fulgi de ovăz);
crupe din mazăre (mazăre şlefuită).
b) După modul de prelucrare:
Crupe normale:
• întregi;
• fragmentate.
Crupe laminate:
• opărite;
• prăjite.
Crupe expadante.
Crupe normale:
• întregi;
• fragmentate.
Crupe laminate:
• opărite;
• prăjite.
Crupe expadante.
La ţară, crupele (din porumb) erau pentru puii de găină, erau prea mici pentru boabele întregi. Bineînţeles, cei foarte mici măncau făină amestecată cu apă. La fel şi răţuştele.
Da, am cafea. DAR e abia 9. Repet. Nici aseară n-am putut dormi, cu toate că la 23 m-am băgat în pat foarte obosită. După jumătate de oră m-am ridicat să mă uit la film. Ziceam că mă uit jumătate de oră, poate o oră, căci sigur nu rezist. 2 ore şi 17. Am adormit greu. DAR m-am trezit la 10. Ca să adorm iar până la 12.
Mă supărasem astăzi pe un amic ce mi se lăuda în faţă cu ceva de care am şi eu nevoie. Îmi ziceam că dacă deschidea puţin ochii îşi dădea seama că îmi face rău lăudându-se aşa pe sub mustaţă, iar dacă n-a deschis ochii înseamnă că nu merită nici măcar să...Dar eu mereu răspund la „Cum îţi merge?” sau „Ce faci?” cu „Bine, nu mă plâng.” Iar dacă nu mă plâng, ar trebui să nu mă plâng deloc. Căci dacă nu spun că mi-i rău, ei n-au de unde şti.
De la mama cred că mi se trage chestia asta. Să refuz să mă plâng tuturor. (am stâlpii mei de sprijin). Ea mereu zice, oricât de greu ar fi, că se rezolvă totul până la urmă. Niciodată n-am auzit-o altfel.
Mă gândeam că sunt prototipul perfect al subiectului care se sinucide şi despre care vecinii şi prietenii răspund şocaţi reporterilor „Părea că duce o viaţă liniştită şi nimic nu-i lipseşte şi nu a dat niciodată semne de aşa ceva....era mereu veselă şi părea fericită.” Singura diferenţă ar fi că eu nu m-aş şi n-am să mă sinucid niciodată. Până şi cuvântul ce defineşte acţiunea mi se pare stupid.
Nu mi-am bătut niciodată capul să fiu la curent cu toate detaliile crizei financiare mondiale sau cu situaţia euro sau a Greciei. Ar fi trebuit, judecând după studii. Şi nici soarta Uniunii n-am cum o şti. Şi îmi zic. La ce bun să mă opresc şi eu la o teorie, când defapt nu ai de unde şti ce se întâmplă cu viitorul? Cunosc majoritatea, dar nu pot spune că am încredere în una sau alta. (Sau poate doar nu-mi pasă?)
Mi-ar place, în schimb, să lucrez în pământ sau cu lemnul. Ce-ar trebui să fac, oare, să fiu tâmplar? Dar tâmplar din acela de pe vremuri, nu din acesta care apasă pe buton iar maşinile fac totul. Tâmplar din acela de-i pică sudorile pe frunte şi mestecă un fir de iarbă între dinţi şi poartă pălărie în vârful capului. Mâine încep să-mi fac propriile ghivece cu flori. Pământ. Ştiu că mama punea şi pietre în ghivece. Mă gândeam că aş putea pune dintr-ale mele, din cutie...dar totuşi aştept să le folosesc împreună cu scoicile, la masă.
Poate că aşa cum mă gândesc eu la ea cu un soi de milă, aşa se gândeşte şi ea la mine. Unele lucruri sunt evidente, chiar dacă nu-s rostite niciodată. Tinereţea e mai importantă ca bătrâneţea? Nicidecum...
I can live with things not as they ought to be
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu