Azi a fost așa: aur în iarbă, puhoi de oameni, totuși aer respirabil.
Ești Martha mea, dar nu te mai cunosc - asta dacă te-am cunoscut vreodată.
Oamenii își achiziționau la preț redus stima de sine din mall. Afară era un moșneag de 90 de ani ce vindea legume. Avea cărucior (din acela mare, nu de butelii), o ladă cu roșii (mari, frumoase, ca de seră), castraveți, ceapă - și cântar din acela cu greutăți, cum erau odată. De care avea și Bica.
Mi-a dat mie a doua greutate să o pun pe taler, și culmea, fierul nu era rece.
Am trecut pe lângă clădirea cu coloane înalte și am zâmbit.
Moșneguțul trebuie să fi fost rodul imaginației mele, dar am patru roșii pe masa din bucătărie.
