sâmbătă, 30 ianuarie 2010
marți, 26 ianuarie 2010
la urma urmei, aici doar scriu - part II
Monolog
18 Ianuarie 2007
Ca sa vezi.....mi-am gasit jurnalul pe care il aveam la 13 ani....nici nu stiam ca avusesem unul....pe prima pagina scrie asa: 'Jurnal, unicul (subliniat) prieten de incredere'. Mai jos, spre surprinderea mea, scrie "mon petit ami" bineinteles cu multe semne de exclamare......28.05.2002 -citez- 'Tu esti primul meu jurmal(adevarat) si sper sa te am mult timp de-acum incolo. Imi pare rau ca voi incepe cu ceva nu tocmai (de) bine.' Cititrea caietului aluia scris urat - scriam mai urat inainte (care-s defapt 6 pagini scrise in trei luni) mi-a produs mai multe stari: am inceput sa rad vazand parantezele ce indicau melodia pe care o ascultam in timp ce scriam - nu dau exemple ca ma fac de ras; o stare de mila cand citeam ce planuri aveam, planuri haioase copilaresti; si o stare ... nedefinita cand intalneam fraze precum : "sunt trista, f. trista" sau 'dumnezeu cred ca ne-a uitat, ori "Poate Dumnezeu ma pedepseste pentru ce am facut intr-o viata anterioara.Poate ca vrea sa-mi arate o alta fata a vietii decat cea care am trait-o in cealalta viata.Poate am fost cineva care a facut mult rau, nu stiu, altfel nu pot sa-mi explic de ce Dumnezeu m-a pedepsit in asa fel" :) sau "toti sunt niste prosti" scris cu majuscule....mai scriam si despre scoala.....despre bunici......hmm...vezi? vezi de ce aici nu scriu despre sentimente? aici e schimbarea, nu mai vorbesc despre ele, caci, asa cum s-a intamplat cand am dat peste porcaria asta de jurnal scris atunci, demult, tot era sa ma umfle plansul ca mi-am amintit ce era atunci....ce sens are sa-ti amintesti tristetea din trecut? trecutul e trecut, doar amintirile frumoase merita rememorate......... De atunci, s-au schimbat multe si putine......Si-i rad in fata caietului, o sa-l ard, crezand ca vor arde toate amintirile neplacute......a girl can dream, right?
'How can you capture a bird without killing its spirit? How do you know if its yours when you never let it out of the cage?' imi zicea cineva.....In alta parte, cred ca era un film: 'Oamenii nu apartin unul altuia indiferent ce contract ar semna. Ei se aleg unii pe altii in fiecare zi'...dar ma intreb ce mai inseamna casnicia in cazul asta....adica...nu.....nici nu vreau sa stiu.....
Privesc cerul si ma intreb cati oameni privesc cerul in acelasi timp cu mine; si cand privesc cerul ma intreb cati dintre oamenii ce privesc cerul odata cu mine se intreaba cati oameni privesc cerul in acelasi timp cu ei. Ar fi interesant daca ar fi doi oameni care se gandesc unul la altul pe principiul asta...se intreaba oare doi oameni in acelasi moment daca exista celalalt care se intreaba acelasi lucru?
Si mai stii cum e cand citesti ceva si acel ceva ti se pare 'tras de par'? cusut cu ata alba? adica ti se pare evident ca a fost scris doar pentru ca autorul - vezi doamne - altceva n-avea a face. Pai gresesti, orice lucru incepe de undeva; ca nu realizezi tu ce este acel ceva, asta este alta poveste....la urma urmei in cazul asta se aplica perfect principiul determinismului, nu? efectul (ce e scris) fara cauza nu poate exista.....asa cum minciuna contine intotdeauna un adevar....Aici gresesti, nu vezi cauza, ba mai afirmi sus si tare ca aceasta nu exista.
Si mai zi-mi ce te ridica pe tine pana la cer? metaforic vorbind, sa nu-mi raspunzi 'avionul'.....ma gandesc ce-ai putea zice, caci nu ma astept la un raspuns rigid si unic. Iubirea....muzica...primavara si trilurile pasarilor? Interesant, nu, cum te poate face sa te simti un....pui de catel de pe strada a carui ureche ii este intoarsa de vant, care mai si latra pitigaiat...
Am vazut si 'home of the brave'...mmm....a fost ok, dar se putea insista mult mai mult...
Stii la ce concluzie am ajuns? ca cel si cel mai rau e sa-ti lipseasca vointa.....o fi lipsa vointei sau un fel de revolta in subconstient ce-ti dicteaza sa nu faci lucrurile pe care TREBUIE sa le faci, doar asa, sa faci pe dos, sa nu te supui regulilor....cine stie ce e...clar e ca nu-i prea bine ....
_______________
Nu stiu unde e caietul acela. Acum nu-mi amintesc de el, cu toate ca-mi amintesc de cele scrise. Si acum nu mai rad de el, nu mai simt ura fata de el...am fost eu. Iar din cauza lui, sunt eu acum. De e bine, de e rau... :) zambesc cu drag copilei de atunci...
18 Ianuarie 2007
Ca sa vezi.....mi-am gasit jurnalul pe care il aveam la 13 ani....nici nu stiam ca avusesem unul....pe prima pagina scrie asa: 'Jurnal, unicul (subliniat) prieten de incredere'. Mai jos, spre surprinderea mea, scrie "mon petit ami" bineinteles cu multe semne de exclamare......28.05.2002 -citez- 'Tu esti primul meu jurmal(adevarat) si sper sa te am mult timp de-acum incolo. Imi pare rau ca voi incepe cu ceva nu tocmai (de) bine.' Cititrea caietului aluia scris urat - scriam mai urat inainte (care-s defapt 6 pagini scrise in trei luni) mi-a produs mai multe stari: am inceput sa rad vazand parantezele ce indicau melodia pe care o ascultam in timp ce scriam - nu dau exemple ca ma fac de ras; o stare de mila cand citeam ce planuri aveam, planuri haioase copilaresti; si o stare ... nedefinita cand intalneam fraze precum : "sunt trista, f. trista" sau 'dumnezeu cred ca ne-a uitat, ori "Poate Dumnezeu ma pedepseste pentru ce am facut intr-o viata anterioara.Poate ca vrea sa-mi arate o alta fata a vietii decat cea care am trait-o in cealalta viata.Poate am fost cineva care a facut mult rau, nu stiu, altfel nu pot sa-mi explic de ce Dumnezeu m-a pedepsit in asa fel" :) sau "toti sunt niste prosti" scris cu majuscule....mai scriam si despre scoala.....despre bunici......hmm...vezi? vezi de ce aici nu scriu despre sentimente? aici e schimbarea, nu mai vorbesc despre ele, caci, asa cum s-a intamplat cand am dat peste porcaria asta de jurnal scris atunci, demult, tot era sa ma umfle plansul ca mi-am amintit ce era atunci....ce sens are sa-ti amintesti tristetea din trecut? trecutul e trecut, doar amintirile frumoase merita rememorate......... De atunci, s-au schimbat multe si putine......Si-i rad in fata caietului, o sa-l ard, crezand ca vor arde toate amintirile neplacute......a girl can dream, right?
'How can you capture a bird without killing its spirit? How do you know if its yours when you never let it out of the cage?' imi zicea cineva.....In alta parte, cred ca era un film: 'Oamenii nu apartin unul altuia indiferent ce contract ar semna. Ei se aleg unii pe altii in fiecare zi'...dar ma intreb ce mai inseamna casnicia in cazul asta....adica...nu.....nici nu vreau sa stiu.....
Privesc cerul si ma intreb cati oameni privesc cerul in acelasi timp cu mine; si cand privesc cerul ma intreb cati dintre oamenii ce privesc cerul odata cu mine se intreaba cati oameni privesc cerul in acelasi timp cu ei. Ar fi interesant daca ar fi doi oameni care se gandesc unul la altul pe principiul asta...se intreaba oare doi oameni in acelasi moment daca exista celalalt care se intreaba acelasi lucru?
Si mai stii cum e cand citesti ceva si acel ceva ti se pare 'tras de par'? cusut cu ata alba? adica ti se pare evident ca a fost scris doar pentru ca autorul - vezi doamne - altceva n-avea a face. Pai gresesti, orice lucru incepe de undeva; ca nu realizezi tu ce este acel ceva, asta este alta poveste....la urma urmei in cazul asta se aplica perfect principiul determinismului, nu? efectul (ce e scris) fara cauza nu poate exista.....asa cum minciuna contine intotdeauna un adevar....Aici gresesti, nu vezi cauza, ba mai afirmi sus si tare ca aceasta nu exista.
Si mai zi-mi ce te ridica pe tine pana la cer? metaforic vorbind, sa nu-mi raspunzi 'avionul'.....ma gandesc ce-ai putea zice, caci nu ma astept la un raspuns rigid si unic. Iubirea....muzica...primavara si trilurile pasarilor? Interesant, nu, cum te poate face sa te simti un....pui de catel de pe strada a carui ureche ii este intoarsa de vant, care mai si latra pitigaiat...
Am vazut si 'home of the brave'...mmm....a fost ok, dar se putea insista mult mai mult...
Stii la ce concluzie am ajuns? ca cel si cel mai rau e sa-ti lipseasca vointa.....o fi lipsa vointei sau un fel de revolta in subconstient ce-ti dicteaza sa nu faci lucrurile pe care TREBUIE sa le faci, doar asa, sa faci pe dos, sa nu te supui regulilor....cine stie ce e...clar e ca nu-i prea bine ....
_______________
Nu stiu unde e caietul acela. Acum nu-mi amintesc de el, cu toate ca-mi amintesc de cele scrise. Si acum nu mai rad de el, nu mai simt ura fata de el...am fost eu. Iar din cauza lui, sunt eu acum. De e bine, de e rau... :) zambesc cu drag copilei de atunci...
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
Identitati :)
<<[...]identitatea nu este ceea ce rămâne necesarmente identic, ci rezultatul unei identificări contingente. Ea este rezultatul unei duble operaţii de limbaj: diferenţiere şi generalizare. Pentru el identitatea înseamnă diferenţă şi apartenenţă comună. „Aceste două operaţii stau la originea paradoxului identităţii: ceea ce este unic este ceea ce este împărţit.”>>
school, eh?
joi, 21 ianuarie 2010
la urma urmei, aici doar scriu - part I
Plus explicatii.
Am sa mai incep ceva in noaptea asta cu luna fasie, si-o sa continui ori de cate ori n-am sa uit. Am sa presar pe-aici de-acum randuri vechi scrise, din partea cealalta. In ultimul timp se suprapun. Ce-i aici e si acolo. Insa cu ocazia asta, vreau si eu sa-mi amintesc ce scriam acu' vreo patru ani, cand bateam si cate patru pagini despre puful de pe piersica si despre fel de fel de idei ce se nasteau din puful ala. De mine, de mai copil.
Feeling strangely good......
02 Iulie 2006
Astazi am ras aproape toata ziua.....de dimineata.....si cu ocazia aceasta tin sa le multumesc celor care m-au facut sa rad : in primul rand imi multumesc mie,caci dimineata cand m-am trezit m-am impiedicat usor si era s-o iau in barba,ceea ce, bineinteles m-a facut sa rad,multumesc randunelelor care au cuib la geamul meu si care ma trezesc in fiecare dimineata(azi am reusit sa nu le zic cuvinte de 'bine'),multumesc catelului a carui moaca somnoroasa ma face intotdeauna sa rad, multumesc apei de la robinet care mi-a bufnit in fata,multumesc fetzelor vesele pe care le-am vazut azi pe strada,multumesc vanzatoarei penibile care folosea calculatorul sa adune 26 de mii cu 45 de mii,multumesc vanzatorului de la chioscul de ziare care este intotdeauna dragut si glumet,multumesc muzicii tampite si penibile pe care am ascultat-o , multumesc celor de la blind melon, a caror videoclip de la 'no rain' ma binedispune intotdeauna,multumesc colegei mele naive care imi povesteste tot felul de chestii neinteresante si ma plictiseste ingrozitor,multumesc fetei de la emisiunea aceea cu bani care te pune sa ghicesti cuvinte-penibila hahaah, multumesc pustoaicei care a trecut pe langa mine imbracata in fusta roz cu volane,multumesc prafului care m-a facut sa ma stramb in fel si chip inainte sa stranut,multumesc replicilor tampite pe care le aud tot mai des la intrebari cat se poate de simple si serioase,multumesc pustiului de 3 ani care merge pe strada si a carui ras ca un clinchet de clopotel care este in stare sa trezeasca tot in juru-i,multumesc domnului care s-a impiedicat in fata mea,multumesc celor doi batranei care vorbeau in parc despre politica-cu inversunarea specifica,multumesc luceafarului 'plimbator' care mai tarziu mi-am dat seama ca este un avion,multumesc celor care ma mint in fata si nu-si dau seama ca se fac de ras,multumesc celor care ma lingusesc - in fata carora inca o data ma bufneste rasul, si multumesc lui dumnezeu ca ma ajuta in fiecare zi si-mi da puterea inca sa mai pot rade.....si nu,n-am baut nimic.....si totusi rad si acum in continuare :))))))))))))))
nu e greu sa razi, mai ales daca nu ai motiv :)))) si ce multe motive iti trebuie ca sa poti rade..... NU-i asa??
Am sa mai incep ceva in noaptea asta cu luna fasie, si-o sa continui ori de cate ori n-am sa uit. Am sa presar pe-aici de-acum randuri vechi scrise, din partea cealalta. In ultimul timp se suprapun. Ce-i aici e si acolo. Insa cu ocazia asta, vreau si eu sa-mi amintesc ce scriam acu' vreo patru ani, cand bateam si cate patru pagini despre puful de pe piersica si despre fel de fel de idei ce se nasteau din puful ala. De mine, de mai copil.
Feeling strangely good......
02 Iulie 2006
Astazi am ras aproape toata ziua.....de dimineata.....si cu ocazia aceasta tin sa le multumesc celor care m-au facut sa rad : in primul rand imi multumesc mie,caci dimineata cand m-am trezit m-am impiedicat usor si era s-o iau in barba,ceea ce, bineinteles m-a facut sa rad,multumesc randunelelor care au cuib la geamul meu si care ma trezesc in fiecare dimineata(azi am reusit sa nu le zic cuvinte de 'bine'),multumesc catelului a carui moaca somnoroasa ma face intotdeauna sa rad, multumesc apei de la robinet care mi-a bufnit in fata,multumesc fetzelor vesele pe care le-am vazut azi pe strada,multumesc vanzatoarei penibile care folosea calculatorul sa adune 26 de mii cu 45 de mii,multumesc vanzatorului de la chioscul de ziare care este intotdeauna dragut si glumet,multumesc muzicii tampite si penibile pe care am ascultat-o , multumesc celor de la blind melon, a caror videoclip de la 'no rain' ma binedispune intotdeauna,multumesc colegei mele naive care imi povesteste tot felul de chestii neinteresante si ma plictiseste ingrozitor,multumesc fetei de la emisiunea aceea cu bani care te pune sa ghicesti cuvinte-penibila hahaah, multumesc pustoaicei care a trecut pe langa mine imbracata in fusta roz cu volane,multumesc prafului care m-a facut sa ma stramb in fel si chip inainte sa stranut,multumesc replicilor tampite pe care le aud tot mai des la intrebari cat se poate de simple si serioase,multumesc pustiului de 3 ani care merge pe strada si a carui ras ca un clinchet de clopotel care este in stare sa trezeasca tot in juru-i,multumesc domnului care s-a impiedicat in fata mea,multumesc celor doi batranei care vorbeau in parc despre politica-cu inversunarea specifica,multumesc luceafarului 'plimbator' care mai tarziu mi-am dat seama ca este un avion,multumesc celor care ma mint in fata si nu-si dau seama ca se fac de ras,multumesc celor care ma lingusesc - in fata carora inca o data ma bufneste rasul, si multumesc lui dumnezeu ca ma ajuta in fiecare zi si-mi da puterea inca sa mai pot rade.....si nu,n-am baut nimic.....si totusi rad si acum in continuare :))))))))))))))
nu e greu sa razi, mai ales daca nu ai motiv :)))) si ce multe motive iti trebuie ca sa poti rade..... NU-i asa??
19.01.2010 1 :31 am
Nu mai stiu ce zi e, nu mai stiu cat timp a trecut de cand ai aparut in fata mea. Sa fi fost seara zilei de 15 ?
Nu stiu daca ti-as putea ... sau mi-as putea explica in cuvinte in ce fel m-am simtit, cat de tare m-a zdruncinat venirea ta.
In seara aceea eram nervoasa si-mi doream sa nu fi venit. M-ai adus pe niste culmi pe care nu-mi imaginam vreodata ca voi ajunge. Ai plecat, m-am ingrijorat. Nu-ti pasa daca ai sa umbli o noapte aiurea pe strazi. Ai venit inapoi si ai facut pasul acela. Maretul gest, la care viseaza fiecare fata. Nici ca puteai sa pui mai multa presiune pe mine, nici ca puteai sa gasesti un memont mai prost.
Eu am simtit disperare. In tot ce ai facut in seara aia. Fiindca atunci erai dispus sa faci lucruri de care inainte le luai in ras, acum erai dispus sa faci lucruri ce nu inseamnau nimic pentru tine inainte, acum erai dispus sa faci orice. Nu executarea acelor lucruri ma interesa pe mine. Nu in felul asta. Nu asa, nu atunci. Ma interesa sa simti sa le faci, sa vrei sa le faci. Si nu in ultimul moment. Ma voi intreba insa daca tot ce-ai facut, ai facut fiindca ai vrut sincer sau doar fiindcate-ai simtit constrans si ai fost disperat sa nu ma pierzi.
Si-am decis sa stam pana luni dimineata, cum m-ai rugat tu, sa-mi poti arata....ca mi-e bine. Si nu ma mint. Nu mi-a fost rau sa stau la tine in brate, si nu mi-a fost rau sa-mi saruti varful degetelor. Dar eu n-am prea facut-o, asa-i ? ne-am certat...ne-am enervat...ne-am inteles gresit...
Si-am vazut si filmul ala. Si m-ai intrebat si tu. De ce trebuie sa fie asa complicat pentru noi ? si intre noi ? si mi-ai mai zis ceva, in intuneric. Mi-au alunecat cateva lacrimi atunci. Aparent era vorba de cum stateam, cu capul pe umarul tau. Tu voiai sa stam nas in nas, si m-ai ntrebat de ce nu putem sta la acelasi nivel...si nu ai idee cata dreptate ai avut. Caci noi niciodata n-am reusit sa fim la acelasi nivel. Mereu am vrut amandoi sa dominam pe celalalt, mereu am simtit superioritate fata de celalalt, mereu vina cadea pe celalalt...
Cu o ora inainte sa sune ceasul sa ne trezim ca sa prinzi trenul, ne certam si ieseam singuri la tigara trantind usi. Caci iar nu ti-ai dat seama, iar ai inteles gresit, iar ti s-a parut, iar nu m-ai inteles.
Totusi, cand ai plecat am plans.
Totusi, acum, mi-e bine.
Totusi, n-am cum sti ca o sa-mi fie bine daca ma intorc la tine.
Si nici n-am cum sa stiu ca de-acum viata o sa-mi fie roz.
Dar..... :) ce-mi ramane de facut?
Si sa nu crezi ca ma gandesc la tine cand scriu toate astea, nu pe tine te analizez, caci asta am facut-o deja....de-acolo si decizia pe care am luat-o cu ceva timp in urma, si uite ca inca nu s-a schimbat. Ci pe mine ma analizez. Ma mir ca pot, ma mir ca mi-e bine, ma mir ca am ajuns aici, ma mir ca mi-am incalcat promisiunile fata de tine...insa...din moment ce si tu le-ai incalcat...crede ca acest lucru decurge dintr-o logica simpla, nu?
Nu stiu daca ti-as putea ... sau mi-as putea explica in cuvinte in ce fel m-am simtit, cat de tare m-a zdruncinat venirea ta.
In seara aceea eram nervoasa si-mi doream sa nu fi venit. M-ai adus pe niste culmi pe care nu-mi imaginam vreodata ca voi ajunge. Ai plecat, m-am ingrijorat. Nu-ti pasa daca ai sa umbli o noapte aiurea pe strazi. Ai venit inapoi si ai facut pasul acela. Maretul gest, la care viseaza fiecare fata. Nici ca puteai sa pui mai multa presiune pe mine, nici ca puteai sa gasesti un memont mai prost.
Eu am simtit disperare. In tot ce ai facut in seara aia. Fiindca atunci erai dispus sa faci lucruri de care inainte le luai in ras, acum erai dispus sa faci lucruri ce nu inseamnau nimic pentru tine inainte, acum erai dispus sa faci orice. Nu executarea acelor lucruri ma interesa pe mine. Nu in felul asta. Nu asa, nu atunci. Ma interesa sa simti sa le faci, sa vrei sa le faci. Si nu in ultimul moment. Ma voi intreba insa daca tot ce-ai facut, ai facut fiindca ai vrut sincer sau doar fiindcate-ai simtit constrans si ai fost disperat sa nu ma pierzi.
Si-am decis sa stam pana luni dimineata, cum m-ai rugat tu, sa-mi poti arata....ca mi-e bine. Si nu ma mint. Nu mi-a fost rau sa stau la tine in brate, si nu mi-a fost rau sa-mi saruti varful degetelor. Dar eu n-am prea facut-o, asa-i ? ne-am certat...ne-am enervat...ne-am inteles gresit...
Si-am vazut si filmul ala. Si m-ai intrebat si tu. De ce trebuie sa fie asa complicat pentru noi ? si intre noi ? si mi-ai mai zis ceva, in intuneric. Mi-au alunecat cateva lacrimi atunci. Aparent era vorba de cum stateam, cu capul pe umarul tau. Tu voiai sa stam nas in nas, si m-ai ntrebat de ce nu putem sta la acelasi nivel...si nu ai idee cata dreptate ai avut. Caci noi niciodata n-am reusit sa fim la acelasi nivel. Mereu am vrut amandoi sa dominam pe celalalt, mereu am simtit superioritate fata de celalalt, mereu vina cadea pe celalalt...
Cu o ora inainte sa sune ceasul sa ne trezim ca sa prinzi trenul, ne certam si ieseam singuri la tigara trantind usi. Caci iar nu ti-ai dat seama, iar ai inteles gresit, iar ti s-a parut, iar nu m-ai inteles.
Totusi, cand ai plecat am plans.
Totusi, acum, mi-e bine.
Totusi, n-am cum sti ca o sa-mi fie bine daca ma intorc la tine.
Si nici n-am cum sa stiu ca de-acum viata o sa-mi fie roz.
Dar..... :) ce-mi ramane de facut?
Si sa nu crezi ca ma gandesc la tine cand scriu toate astea, nu pe tine te analizez, caci asta am facut-o deja....de-acolo si decizia pe care am luat-o cu ceva timp in urma, si uite ca inca nu s-a schimbat. Ci pe mine ma analizez. Ma mir ca pot, ma mir ca mi-e bine, ma mir ca am ajuns aici, ma mir ca mi-am incalcat promisiunile fata de tine...insa...din moment ce si tu le-ai incalcat...crede ca acest lucru decurge dintr-o logica simpla, nu?
marți, 12 ianuarie 2010
Zambesc, figura
Punct. Dar nu de la acelasi capat. Nu ma vreau sa scriu in moi. Documentul ala s-a terminat la pagina 168. Prea putine pagini, prea multe pagini ?....destule pentru mine.
In seara asta am sa adorm zambind, in seara asta am sa adorm gandindu-ma la vara, in seara asta am sa adorm fredonand « vara asta ». Uitand de agitatia scolii din vara, uitand de licenta. Uit de tot. Vise doar. Am sa visez numai frumos si numai bine in noaptea asta. Si chiar de n-o sa iasa totul bine, totul asa cum ma astept...nu mai las visele sa moara. Le transform intai in realitate, si-apoi le judec. Iar eu, vara asta, am sa ma reindragostesc. Mai tare, mai mult, mai cu nori, mai cu mare, mai cu munte, mai cu soare, mai cu verde, mai cu frig incalzit, mai cu foc, mai cu prieteni. Asa cum n-am facut-o pana acum. Si vara asta o sa-mi fie bine. Zambesc. Uite, zambesc! Din vara asta eu am sa incep sa traiesc. Asa cum am trait pana acum doar prin imaginatie. Si-am sa fac de toate, si-am sa fac ce vreau, si-am sa renasc. Din mine. Am sa devin, in sfarsit, eu. Si-am sa ma plimb in plaoie de zambet, nu de rau.
Iar de discursul imi e acelasi, voi sa ma iertati
duminică, 10 ianuarie 2010
vineri, 8 ianuarie 2010
Stones taught me to fly
Cafeaua e langa mine. 2:07
Mi-e greu fiindca nu stiu cum sa le asez, cuvintele, sa ma pot descrie. Ne-am despartit, au fost puseele acelea de optimism, de speranta, spre viitor, au fost lacrimi grele si ochi umflati ce incercau a da raspunsul la “Oare e bine ce fac?”... si-a fost si repetitie. Au fost si mirari de bine, si dezamagiri de rau. De la ei. De la prieteni sau de la necunoscuti. Au fost multe rataciri cu ochii in gol, pierduti intre ganduri. Zambete ironice nascute din durere, necredule ; zambete largi si sincere, naive.
Au ramas intrebari si vise. Si frica. De esecul lor. Si...o tristete mocnita. Fiiindca nu s-a putut merge mai departe...
Despre motivele din cauza carora ne-am despartit..n-am sa scriu..le stim amandoi prea bine, le-am repetat de prea multe ori..despre felul in care m-am simtit sau ma simt..n-am sa scriu..o stiu prea bine...Si-atunci ? despre ce m-am pornit eu sa scriu ?
Astazi am plans. Am plans din motive din acelea amestecate, neclare. Astazi am plans un plans din acela la care raspunzi “Nu stiu de ce plang, nu stiu de ce ma simt rau…plang din multe, plang sa ma eliberez, nu stiu”.
Au fost uimiri de mine, au fost uimiri de « Uite ca pot si eu » . Am primit si palme.
Iar toate astea ma fac sa trag aer in piept si sa nu stiu raspunsul. Toate astea ma fac sa-mi fie frica sa dau un raspuns, toate astea ma fac sa prefer sa nu dau nici un rapuns. Toate astea ma fac sa-mi spun ca astept sa mai treaca putin timp, sa-mi pot gasi un raspuns. Toate astea ma fac sa fiu mai putin repezita.
Dispar toate ideile din cap, dispar toate inceputurile de fraze. Cerul vine peste mine iar cabanele si muntii se indeparteaza ; apoi se ridica sus de tot, ma ia cu el, apoi ma arunca. Si intr-un vartej din acesta de semnificatii ma invart de ceva vreme, si pare ca nu ma lasa sa ies. Poate ca nici n-ar mai trebui sa le caut.
Mi-e greu fiindca nu stiu cum sa le asez, cuvintele, sa ma pot descrie. Ne-am despartit, au fost puseele acelea de optimism, de speranta, spre viitor, au fost lacrimi grele si ochi umflati ce incercau a da raspunsul la “Oare e bine ce fac?”... si-a fost si repetitie. Au fost si mirari de bine, si dezamagiri de rau. De la ei. De la prieteni sau de la necunoscuti. Au fost multe rataciri cu ochii in gol, pierduti intre ganduri. Zambete ironice nascute din durere, necredule ; zambete largi si sincere, naive.
Au ramas intrebari si vise. Si frica. De esecul lor. Si...o tristete mocnita. Fiiindca nu s-a putut merge mai departe...
Despre motivele din cauza carora ne-am despartit..n-am sa scriu..le stim amandoi prea bine, le-am repetat de prea multe ori..despre felul in care m-am simtit sau ma simt..n-am sa scriu..o stiu prea bine...Si-atunci ? despre ce m-am pornit eu sa scriu ?
Astazi am plans. Am plans din motive din acelea amestecate, neclare. Astazi am plans un plans din acela la care raspunzi “Nu stiu de ce plang, nu stiu de ce ma simt rau…plang din multe, plang sa ma eliberez, nu stiu”.
Au fost uimiri de mine, au fost uimiri de « Uite ca pot si eu » . Am primit si palme.
Iar toate astea ma fac sa trag aer in piept si sa nu stiu raspunsul. Toate astea ma fac sa-mi fie frica sa dau un raspuns, toate astea ma fac sa prefer sa nu dau nici un rapuns. Toate astea ma fac sa-mi spun ca astept sa mai treaca putin timp, sa-mi pot gasi un raspuns. Toate astea ma fac sa fiu mai putin repezita.
Dispar toate ideile din cap, dispar toate inceputurile de fraze. Cerul vine peste mine iar cabanele si muntii se indeparteaza ; apoi se ridica sus de tot, ma ia cu el, apoi ma arunca. Si intr-un vartej din acesta de semnificatii ma invart de ceva vreme, si pare ca nu ma lasa sa ies. Poate ca nici n-ar mai trebui sa le caut.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)