la urma urmei, aici doar scriu - part II

Monolog
18 Ianuarie 2007

Ca sa vezi.....mi-am gasit jurnalul pe care il aveam la 13 ani....nici nu stiam ca avusesem unul....pe prima pagina scrie asa: 'Jurnal, unicul (subliniat) prieten de incredere'. Mai jos, spre surprinderea mea, scrie "mon petit ami" bineinteles cu multe semne de exclamare......28.05.2002 -citez- 'Tu esti primul meu jurmal(adevarat) si sper sa te am mult timp de-acum incolo. Imi pare rau ca voi incepe cu ceva nu tocmai (de) bine.' Cititrea caietului aluia scris urat - scriam mai urat inainte (care-s defapt 6 pagini scrise in trei luni) mi-a produs mai multe stari: am inceput sa rad vazand parantezele ce indicau melodia pe care o ascultam in timp ce scriam - nu dau exemple ca ma fac de ras; o stare de mila cand citeam ce planuri aveam, planuri haioase copilaresti; si o stare ... nedefinita cand intalneam fraze precum : "sunt trista, f. trista" sau 'dumnezeu cred ca ne-a uitat, ori "Poate Dumnezeu ma pedepseste pentru ce am facut intr-o viata anterioara.Poate ca vrea sa-mi arate o alta fata a vietii decat cea care am trait-o in cealalta viata.Poate am fost cineva care a facut mult rau, nu stiu, altfel nu pot sa-mi explic de ce Dumnezeu m-a pedepsit in asa fel" :) sau "toti sunt niste prosti" scris cu majuscule....mai scriam si despre scoala.....despre bunici......hmm...vezi? vezi de ce aici nu scriu despre sentimente? aici e schimbarea, nu mai vorbesc despre ele, caci, asa cum s-a intamplat cand am dat peste porcaria asta de jurnal scris atunci, demult, tot era sa ma umfle plansul ca mi-am amintit ce era atunci....ce sens are sa-ti amintesti tristetea din trecut? trecutul e trecut, doar amintirile frumoase merita rememorate......... De atunci, s-au schimbat multe si putine......Si-i rad in fata caietului, o sa-l ard, crezand ca vor arde toate amintirile neplacute......a girl can dream, right?

'How can you capture a bird without killing its spirit? How do you know if its yours when you never let it out of the cage?' imi zicea cineva.....In alta parte, cred ca era un film: 'Oamenii nu apartin unul altuia indiferent ce contract ar semna. Ei se aleg unii pe altii in fiecare zi'...dar ma intreb ce mai inseamna casnicia in cazul asta....adica...nu.....nici nu vreau sa stiu.....

Privesc cerul si ma intreb cati oameni privesc cerul in acelasi timp cu mine; si cand privesc cerul ma intreb cati dintre oamenii ce privesc cerul odata cu mine se intreaba cati oameni privesc cerul in acelasi timp cu ei. Ar fi interesant daca ar fi doi oameni care se gandesc unul la altul pe principiul asta...se intreaba oare doi oameni in acelasi moment daca exista celalalt care se intreaba acelasi lucru?

Si mai stii cum e cand citesti ceva si acel ceva ti se pare 'tras de par'? cusut cu ata alba? adica ti se pare evident ca a fost scris doar pentru ca autorul - vezi doamne - altceva n-avea a face. Pai gresesti, orice lucru incepe de undeva; ca nu realizezi tu ce este acel ceva, asta este alta poveste....la urma urmei in cazul asta se aplica perfect principiul determinismului, nu? efectul (ce e scris) fara cauza nu poate exista.....asa cum minciuna contine intotdeauna un adevar....Aici gresesti, nu vezi cauza, ba mai afirmi sus si tare ca aceasta nu exista.

Si mai zi-mi ce te ridica pe tine pana la cer? metaforic vorbind, sa nu-mi raspunzi 'avionul'.....ma gandesc ce-ai putea zice, caci nu ma astept la un raspuns rigid si unic. Iubirea....muzica...primavara si trilurile pasarilor? Interesant, nu, cum te poate face sa te simti un....pui de catel de pe strada a carui ureche ii este intoarsa de vant, care mai si latra pitigaiat...

Am vazut si 'home of the brave'...mmm....a fost ok, dar se putea insista mult mai mult...

Stii la ce concluzie am ajuns? ca cel si cel mai rau e sa-ti lipseasca vointa.....o fi lipsa vointei sau un fel de revolta in subconstient ce-ti dicteaza sa nu faci lucrurile pe care TREBUIE sa le faci, doar asa, sa faci pe dos, sa nu te supui regulilor....cine stie ce e...clar e ca nu-i prea bine ....

_______________



Nu stiu unde e caietul acela. Acum nu-mi amintesc de el, cu toate ca-mi amintesc de cele scrise. Si acum nu mai rad de el, nu mai simt ura fata de el...am fost eu. Iar din cauza lui, sunt eu acum. De e bine, de e rau... :) zambesc cu drag copilei de atunci...