Simplu

Am fi doi străini.

Suntem doi străini.

Final.

Avem spânzurători

Mereu am avut o relație ciudată cu Dumnezeu. Uneori mă întreb dacă mi-aș putea vinde sufletul diavolului. Apoi îmi aduc aminte că nu sunt atât de importantă.

N-am mai spus nimic, mi-e și rușine. Dar știi...ca să îți vorbesc trebuie să stau puțin cu mine. N-am apucat.

Spun că mi-e rușine....asta fiindcă am idioata idee că ai aștepta sau ți-ar păsa de părerea mea asupra zidului. (Știu că-ți pasă, trebuia să îmi întăresc convingerea.)

Dar am nevoie de un ritual bine stabilit, am nevoie de mine și de cafea. Poate merg în cafenea să mi-o refac în memorie așa cum era atunci.

Mă uit la ceas. Este 8 jumate. Adică 20.30. Mi se pare imposibil iar lucrul ăsta - ora, mă calcă pe nervi. Aș fi vrut să fie măcar 22.30 să mă pot băga în pat. Aș fi dat orice să fie 23.30 ca să adorm.

Nu s-au întors vremurile de depresie, când adormeam în lacrimi. Sunt doar obosită și vreau să dorm. Și nu se cade să adorm de la ora 20.30.

Se aud sforăituri

Vezi tu, s-a scurs deja jumătate din nisipul primei luni de toamnă. Dimineața și seara e destul de răcoare, iar în amiază, soarele frige pe negru. Răcoarea de seară mă ține în casă și, de altfel, parcă sunt un liliac. E nenatural să ies în lumina zilei atunci când vreau să fiu cu mine.

Nu am timp să îmi trăiesc depresiile iar asta e mai rău decât depresia în sine.

Viermii nu vin de undeva dinafară. Se nasc în tine și te mănâncă dinăuntru până rămâi o pojghiță subțire ce în final se fărâmițează și la o adiere de vânt, darămite la o atingere.

”tu nu înțelegi poezia

nu te-ai străduit să înveți a citi luminile din ochi străini și triști

tu nu înțelegi poezia”  (elzo)

_____________________________________________________________________________

Uneori am crezut că mi se cuvine mai mult. Niciodată nu am primit. Mereu m-am mulțumit cu firimituri.

Te văd. Cum privești, cum cauți. N-am să fiu înger. Îmi rămâne, cred, doar să zâmbesc. Mai degrabă ironic, mai degrabă ușor trist.

Sunt un produs al meu sau un produs al lor?

Iar tu, tu pentru ce mă pregătești?

Mort, dar ca nou

Se făcea că mă făceam că dorm în dimineața aia. Ai plecat, ai venit, l-ai pus la nasul meu, pe pernă. A fost un gest frumos.

E mort încă de-atunci, acum era plin de praf. Ar fi fost ușor de sfărâmat. L-am scufundat în apă de câteva ori și e ca nou. 

Mort, dar ca nou.