Dark

Patru negri călăreți. Merg spre nord, nu văd nimic, știu totul. Individualități care constituie un grup.

400 ml de cafea neagră.

Noaptea are stele.

Povestea unei duble prăbușiri.

"o întristare a epidermei sufletului"

Gândul nu îndrăznea să se întregească - Adam și Eva.

Sunt făcută din tipul acela de aluat care nu își găsește locul nicăieri. Lângă oameni pe care îi iubesc și care - cred eu - cel putin mă apreciază, nu mă simt parte integrantă din nimic. Iar asta nu cred că are cum să se schimbe vreodată.

Sa iubești înseamnă să ai curaj.

Când vezi că nu sunt, să mă cauți. Să întrebi. Să te zbați să mă găsești.

Mai credem în flori?

27

Singura mișcare de aici. Un țânțar trece prin fața ochilor mei într-un zbor ușor. Nu zbor, plutire. Încă o zi în care nu se întâmplă nimic iar tăcerea este avalanșă de bolovani. Apasă, strivește. Calmul exterior, vulcanii dinăuntru.

Somnolență vicioasă.

Numai scrum, numai zaț.

Lumina doare.

Pielea arde.

Nimic nu are sens. Poveștile imaginare vor rămâne mereu imaginare. Basme cu cifre magice, basme cu a fost odată..., basme cu și-au trăit.... Irealități. Iluzii. Himere. Închipuiri.

Un motiv pentru care te-am iubit era modul în care scoteai fumul de țigară. Mă reîndrăgosteam de tine cu fiecare țigară pe care o fumai. Scoteai cumva vârful limbii să-ți umezești buzele. E motiv prostesc, nu?

Eu am treabă, eu plec.

Ții minte Camera cealaltă a lui Imre? Sau aia cu dacă tu mă trezești în zori de zi... nana.