Cafeaua e langa mine. 2:07
Mi-e greu fiindca nu stiu cum sa le asez, cuvintele, sa ma pot descrie. Ne-am despartit, au fost puseele acelea de optimism, de speranta, spre viitor, au fost lacrimi grele si ochi umflati ce incercau a da raspunsul la “Oare e bine ce fac?”... si-a fost si repetitie. Au fost si mirari de bine, si dezamagiri de rau. De la ei. De la prieteni sau de la necunoscuti. Au fost multe rataciri cu ochii in gol, pierduti intre ganduri. Zambete ironice nascute din durere, necredule ; zambete largi si sincere, naive.
Au ramas intrebari si vise. Si frica. De esecul lor. Si...o tristete mocnita. Fiiindca nu s-a putut merge mai departe...
Despre motivele din cauza carora ne-am despartit..n-am sa scriu..le stim amandoi prea bine, le-am repetat de prea multe ori..despre felul in care m-am simtit sau ma simt..n-am sa scriu..o stiu prea bine...Si-atunci ? despre ce m-am pornit eu sa scriu ?
Astazi am plans. Am plans din motive din acelea amestecate, neclare. Astazi am plans un plans din acela la care raspunzi “Nu stiu de ce plang, nu stiu de ce ma simt rau…plang din multe, plang sa ma eliberez, nu stiu”.
Au fost uimiri de mine, au fost uimiri de « Uite ca pot si eu » . Am primit si palme.
Iar toate astea ma fac sa trag aer in piept si sa nu stiu raspunsul. Toate astea ma fac sa-mi fie frica sa dau un raspuns, toate astea ma fac sa prefer sa nu dau nici un rapuns. Toate astea ma fac sa-mi spun ca astept sa mai treaca putin timp, sa-mi pot gasi un raspuns. Toate astea ma fac sa fiu mai putin repezita.
Dispar toate ideile din cap, dispar toate inceputurile de fraze. Cerul vine peste mine iar cabanele si muntii se indeparteaza ; apoi se ridica sus de tot, ma ia cu el, apoi ma arunca. Si intr-un vartej din acesta de semnificatii ma invart de ceva vreme, si pare ca nu ma lasa sa ies. Poate ca nici n-ar mai trebui sa le caut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu