Pe drum înapoi am avut un deja-vu. La o intersecție mică, lângă un bloc, am văzut două mașinării ce se vor a fi distracție pentru copii. Erau la fel ca cele pe care le-am văzut acum câțiva ani. Câmpulung? Gura Humorului? Eram sau nu cu el? și unde mergeam oare? Sau ne întorceam? Din Apuseni? Dar am avut un deja-vu teribil.
Soarele făcea cucu-bau de după un nor. Apoi, norul a înglobat soarele. Ieșeau doar raze. Mi-am zis că Dumnezeu există. Razele începeau să se transforme în roșiatic. Era apus.
Toate tractoarele și roabele și etc-urile cu care se lucrează câmpul sunt preponderent roșii și nu-mi explic lucrul acesta. De asemenea mă obsedează cuvântul preponderent de două zile. Nu înțeleg cum e format.
În rest, ... . ochii mi-s umflați și mă simt ca și cum aș fi aterizat de pe un Marte mult mai îndepărtat. Picioarele îmi tremură dacă merg, corpul mi-e moale, casc. Mă gândesc că mi-am promis multe, și tot degeaba. În rest...toate bune și frumoase, căci o minciună în plus n-are să strice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu