Stii...mi-ai spus tu odata demult ca nu mai sunt that crazy child anymore. Sa fi trecut cam jumatate de an de-atunci. Eu acum am vazut-o clar. Acum 10 minute, cand mi-am zis ca ma duc la culcare. De ce? Fiindca am nenorocita asta de vara inaintea mea. Si fiindca nu am putut adormi, m-am dus tinta in bucatarie si mi-am facut un ness. Asa se procedeaza la 1 noaptea cand nu poti dormi. In alte nopti furam o tigara de la mama – daca nu aveam – si coboram cu Cofy pana jos. Fumam si ma uitam la stele. Era liniste totala si nu misca nici o frunza. Adormeam apoi. Mi-ar fi bine de-as putea fi izolata complet, sa nu stiu de altii, sa nu stiu de ce as putea face, sa nu mai stiu absolut nimic.
Mi-am pierdut avantul. Mi-am pierdut avantul si mi-am gasit ancorele. Mi-s legate de gat cu lanturi groase si ruginite.
Data trecuta veneau de la Galati scrierile mele anonime. Heh.
Mai stii ca spuneam ca iau intr-o zi trenul si plec, fara sa ma uit incotro? Spuneam multe.
Nu obisnuiam sa fiu atat de negativista.
Azi mi-am purtat fusta rosie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu