„Lacrimile curgeau pe obraz formand parca un ritual. Usor si linistit, curgeau din privirea fixata in gol. Cantecul se auzea doar in urechea stanga. Pe partea inimii. Se gandea ca dimineata iar se va trezi tarziu, se gandea ca dimineata iar va avea ochii umflati. Se gandea ca dimineata iar va trebui sa o ia de la capat, ca si cand totul ar fi fost raza de soare. Se gandea ca dimineta iar va trebui sa-si zambeasca in oglinda - in incercarea (ce trebuia sa fie una reusita) de a se minti iar. Se intreba cata vreme va mai trece pana sa capete puterea sa se ridice si sa mearga in pat. Se intreba cand va opri cantecul. Se intreba cand o sa mai viseze frumos, cum obisnuia odata. Se intreba cand o sa adoarma cu zambet pe buze. Se intreba de ce totusi inca plange.”
Scrieri anonime – Pitesti, 1996
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu