De citit
Knulp este povestea unui hoinar. Însă nu în accepţiunea obişnuită a termenului, ci dându-i sensul de om liber de timp şi istorie, de toate năzuinţele care fac viaţa omului obişnuit o trecere mai dificilă.
Cele trei povestiri din viaţa lui Knulp expuse aici nu sunt relatări de întâmplări, ci ale unui fel de a fi. Lui Knulp nu-i lipseşte nici talentul, nici spiritul, şi cu toate acestea nu se poate spune că a realizat în existenţa sa multe. Se poate afirma cu certitudine doar că a reprezentat o prezenţă plăcută în lumea celor pe care i-a întâlnit, o lume în care niciodată nu rămânea îndeajuns pentru a ajunge să facă parte.
Povestea omului care “savurează viaţa doar privind-o” trezeşte deopotrivă invidie şi compasiune. Pentru că, într-adevăr, este frumos să poţi să rămâi un copil în adâncul sufletului, să nu simţi grijile sau tristeţile “adultului” şi să nu fii supus în interiorul tău efemerităţii lumii. Dar pe cât de plăcut poate fi, nu poate oferi decât o oază de linişte altora, trăind astfel o viaţă închinată celor mulţi, dar căreia îi lipseşte aura rostului personal. Dar, după cum spunea şi Hesse, când “un astfel de Knulp, înzestrat cu suflet şi talent, nu-şi află locul în lume, lumea e şi ea la fel de vinovată ca şi însuşi Knulp.”
Silvia Gradinaru, http://www.bookblog.ro/recenzie/knulp-demian/
De ascultat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu