Sunt cea mai prostuță dintre toate prostuțele pe care le cunosc. Nasul mi-e roșu mult prea des. Prea multe dimineți încep cu ochi umflați și de prea multe ori m impresia că plămânii mi s-au micșorat subit când încerc să trag aer în piept. Apoi urmează durerea de cap și încercarea – zadarnică timp de vreo oră – de a adormi. Sau o fi vreo altă problemă de-a mea de ordin psihic. Heh.
Mereu mi-am dorit un frate mai mare. Iar singura imagine pe care am avut-o cu el...cu noi...e cea în care ăși apleacă puțin capul să mă sărute pe frunte. Eu închid ochii și zâmbesc interior.
Sunt obosită. Mă întreb câtă energie din corp consumă un plâns.
Nu știu de ce unii aleg sa se poarte într-un anume fel. Nu știu de ce nu-mi învăț lecția. Nu știu de ce scriu toate astea și de ce nu le ascund.
Yonderboi - before you snap
Asculta mai multe audio diverse
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu