Natura nu a lăsat nici o dovadă a comportamentului său de astă noapte. Dacă ieri pe seară se vedeau sub lumina felinarelor stradale fulgi nehotărâţi care nu cădeau, ci zburau pe orizontală, dacă azi noapte la zăpada se aşternuse deja pe jos, dacă la miezul nopţii peisajul era deja alb, azi dimineaţă nu mai era nici un fulg. Soare. Vânt. Dar nici un fulg. Cineva care a dormit mai mult sau n-a aruncat o privire pe fereastră nu va crede spectacolul furios al naturii.
E gata orarul. Asta semnifică faptul că marţi trebuie să-mi iau tălpăşiţa de aici. Nu ţin minte nici o altă dată în care plecarea să-mi fie atât de amară şi neplăcută. Mi-e bine acasă, mi-e bine la mine în pat, mi-e bine când mă joc cu Cofy, mi-e bine să vorbesc cu mama, mi-e bine să merg la cafenea, mi-e bine în parcul cu lilieci, mi-e bine cu toate. Nu vreau bagaje şi drum. Nu vreau iar cămăruţa aceea, nu vreau şcoală, nu vreau nimic de acolo.
Şi în loc să-mi lecturez cartea cu cimpanzei, stau de vorbă cu oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu