the cure

Si uite. E ora 4.30 dimineata. Nu m-am trezit devreme. Nu m-am dus la somn. A fost sambata seara. Si-am stat singura in camera, tanjind sa ies. N-am iesit. M-am uitat la seriale, asa cum fac prin filme femeile singure care cred ca viata li s-a terminat. Si aveam chef sa beau ceva, dar am zis ca daca imi iau si un vin chiar ca se consturieste o scena dintr-un film banal. Si-am abut bere. Doua mai exact. Si-au venit si ceilalti. Si-am vorbit si cu prieteni pe internet. Si-am ascultat ceva muzica ce m-a facut sa ma simt bine. Da. Am avut o sambata seara banala si penibila. Dar chestia e ca m-am simtit bine. Si-am vazut ca nu am neaparata nevoie sa ies intr-un bar cu muzica tare si bautura de orice fel si multi oameni in jurul meu ca sa ma simt bine. Am vazut ca pot si eu de una singura. Sa-mi fac seara pe placul meu. Vorbind cu necunoscuti mi-am trasat inca o data lucrurile in care cred acum. Poate-s doar pentru moment. Poate intr-adevar m-am schimbat. Poate intr-adevar am acum nevoie de altceva. Poate-i doar o faza ce-o sa treaca. Dar vreau sa o traiesc. Cu tot ce implica. Vreau sa o traiesc! Nebuneste.
Iar cu serialul asta mi-am zis ca la master as vrea sa am colegi de apartament. Baieti. Singuri. Fiindca mi se pare mai interesant. Am nevoie de oameni interesanti in jurul meu. Si gata in orice moment sa se inhate la vreo nebunie venita pe moment. Poate ca n-o sa fie asa. O sa fie cumva bine. Fiindca asa s-a purtat viata cu mine pana acum. Asta e concluzia mea cand trag linia si adun. Bineinteleg, as putea vorbi acum despre toate problemele pe care le-am avut si despre toate momentele in care simteam ca universul a murit pentru mine. As putea vorbi sincer, si as putea sa va fac sa credeti ca intr-adevar am avut o viata … grea. Dar nu cred asta. Fiindca zambesc si fiindca traiesc, si jur ca nu-s beata si nici nu ma consolez pentru seara asta. Pentru inceputul serii asteia defapt, cand ma simteam rau. Vad zilnic cat e de frumos darul asta…sau intamplarea asta de se numeste viata. Si ador sa fac greseli placute :)
Si vreau nebunii. Multe nebunii, ce implica drumuri si trenuri si bautura si oameni si noutati. Poate totusi am sa ies din tara. Pentru o escapada planificata in 2 zile. Pentru un „Hai!” si nimic mai mult.
Exista, bineinteles, si posibilitatea ca nimic din lucrurile astea sa nu se intample. Si sa ma scufund fara drept de apel in plictis si banal si seri de sambata petrecute in casa vizionand seriale. Am 21 de ani. Varsta poate fi vazuta ca o arma. Ca un as mai bine zis. Si am zambetul pe buze. Mare parte depinde de mine, nu-i asa?
E aproape 5. Vine dimineata de duminica. Pe care am s-o dorm si-am s-o continui poate cu o plimbare in parc. Daca e soare. Somn bun!