joi, 25 februarie 2010

25 feb. 2010

Mi-e frica. Dar incep.

Si-acum recunosc. Nu, n-a venit primavara. Doar m-a amagit. E singurul anotimp care face asta. Iarna vine dintr-o data, cu frig si zapada. Toamna vine dintr-o data, cu ploi de plumb, vara vine pe nesimtite, cu sufocari. Doar primavara amageste. Face un joc de iele,te-mbata ca sa te doboare mai apoi. Iti da o zi superba, ca apoi sa rada de tine si de dezamagirea ta, de undeva de dupa nori. Cateva zile nu mai da nici un semn. Parca sa-ti rada in fata, caci tu o astepti iar ea apare doar cand vrea. Doar cand vrea. In perioada asta racesc. Ma incapatanez sa-mi port hainele si paltonasul de primavara. Incerc de toate, chiar de-s in zadar. Sa nu simt prea mult ca am pierdut lupta. Si nu mai vreau jocul asta. Si nici alte jocuri nu le mai vreau. Mai ales cele in care joc singura. Am sa sar cateva cuvinte. Insa in ultimul timp ma simt buna doar cand e nevoie de mine. Vrei cafea si n-ai cu cine? Vin. Vrei o seara in oras? Vin. N-ai cu cine visa? Visez cu tine. Ti-e foame? Te hranesc. Vrei sa vorbesti? Te ascult. N-ai tigari? Iti ofer. Dar nu ai habar si nici nu te intereseaza care e nevoia mea.
Asa ca eu visez singura.
Profesoara in bluza rosie a spus ceva ce m-a facut sa cad duios pe ganduri – noi, prin cuvinte, cautam ferestrele prin care sa ajungem la ceilalti. Si-mi ziceam ca trebuie sa fie tot felul de ferestre. Si foarte mici, si foarte mari. Iar astea nu tin doar de ei, ci tin si de noi in aceeasi masura.
Visand singura, vreau momente perfecte. Momente. Clipite. Mici, numai sa fie frumoase. Vreau mirare si vreau trairi. Sa fie scurte, dar sa fie dese. Sa fie in soare sau in ploaie, pe vant sau liniste. Dar sa fie surprinzatoare. Sa fie intense. Sa fie. Sa continui nu mai pot. Cu toate ca ar mai fi multe…dar nu ma simt in stare sa-mi asez visele pe hartie, cand stiu ca e posibil ca ele sa nu se intample niciodata. Vad diferenta. In minte e altceva. In minte gandurile vin si pleaca. In minte pot sa spun ca n-au fost, si sa ma mint. Aici raman mereu. Si-aici mi s-ar aminti mereu esecul.




cantecul e furat.

Niciun comentariu: