Duminica.
Eh, a intarziat mai mult decat ma asteptam, dar uite ca a venit. Si incerc fara rezultate sa-mi stapanesc plansul.
Toate sperantele alea si visele par acum niste sclipiciuri menite sa ajute doar sa trec peste o zi rea. Doar sa alunge amaraciunea.
Iar durerea cea mai mare vine din faptul ca singura persoana care ar putea schimba ceva in sensul asta, sa miste putin ca lucrurile sa fie frumoase – eu – nu e in stare sa o faca.
Dintr-un amalgam de motive ce zac intr-un borcan prafuit pe care scrie frica si neincredere cu litere mari.
I have that feeling too, from time to time.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu