M-am intrebat si eu de ce magazinul acela din colt se inchide mereu sambata la pranz. Intrebat fiind, tanarul de dupa tejghea raspunde doar printr-un zambet amar urmat de un oftat aproape insesizabil. „Uitati-va in jur”, spune. Iti plimbi privirea dintr-o parte in alta, convins fiind ca afli raspunsul. Insa nu. Nu e vizibil.
Zvonurile existente pe straduta aceea ingusta se impletesc in jurul unei cutiute mici sub forma de stea. Batranii tineri de pe banci povestesc despre un om ce-a intrat in magazin odata, demult, intr-o dupa-amiaza de sambata tomnatica si insorita. Avea in palme o cutiuta mica, de argint vechi, in forma de stea. Avea mersul calm si figura resemnata. Dupa cum spune povestea – era primul si singurul om ce si-a lasat sufletul in magazin.
Nu stie nimeni daca intamplarea e reala sau e doar o poveste impletita frumos din firul magic ce exista acolo. Cutiuta este acum goala. Dar sta pe raft, alaturi doar de un bol plin de cioburi de sticla colorata si un album ingalbenit cu fotografii vechi. De obiectele astea trei, nimeni, niciodata nu se atinge. Nu fiindca ar exista vreo piedica fizica sau verbala….ci doar fiindca nimeni nu se incumeta. In fata acelui raft oamenii raman doar privind, pierduti parca in ganduri si indoieli.
A venit insa, duminica, la prima ora, sa si-l recapete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu