Vizionam un film si-am capatat o stare ciudata. Filmul e la jumatate. Nu inteleg starea. Parca sunt oprita. Ma surprind cu privirea fixata pe nimic. Nu ma gandesc la nimic…sau cel putin nu stiu la ce ma gandesc. Tot ce vad se pierde, tot ce gandesc se pierde, tot ce aud se pierde. Poate sunt obosita. Poate e din cauza filmului. Si nu stiu daca sa ma displac fiindca sunt atat de influentabila sau sa-mi admir capacitatea de a empatiza.
Stiu ca facusem multe astazi. Sau cel putin imi trecusera multe prin cap. lucruri sau culori sau sunete…ce-au lasat fiecare cate-o urma in mine. Memento vad. Ca sa mi le reamintesc – lucrurile ce s-au intamplat pe parcursul zilei de astazi – ar trebui sa reincep ziua de la capat, cel putin in gand, incercand sa le iau in firul lor logic.
„Nevoia de neliniste, aceasta era esenta caracterului frumoasei Marguerite de Valois”
Imi pusesem tenisii in picioare. Era caldut si era insorit. Era prima zi de primavara, era luni, era prima zi de scoala. Am fost la un curs. Doamna profesoara arata putin diferit. Odihnita poate. Invigorata poate. Un machiaj usor, o bluza rosie si zambetul cu care ne-a obisnuit. Incantare de inceput.
Inainte de Memento vazusem in ziua aceea Cold Souls [ I want my soul!! I just want my soul the way it was…with all it’s imperfection and darkness…Who sais you can just go around borrowing people’s soul?].
Si nu stiu de ce credeam ca are sa fie o comedie. Nu stiu ce a fost. Un film care sa nu exprime nimic, care sa nu iti arate nimic. Doar sa te faca sa te intrebi. Sau cel putin pe mine. De suflet. Poate are o forma, poate are o culoare, poate se vede ceva in el, poate putem face schimb. Poate defapt nu e nimic. Poate e ceva palpabil, ca un organ. Nu stiu inca exact cum a fost filmul. Doar intrebari.
Sfarsitul..sau defapt noaptea zilei a fost cea care m-a impeidicat sa le scriu imediat aici. Un lucru :)
Parcul inca nu are verde, dar are in sfarsit mangaieri de soare caldut.
Altele nu le mai stiu. Le-am uitat. Intensitatea unuia a intrecut intensitatea altuia…iar lantul a sfarsit aici. Sau acum. Astea au fost atunci
Comentariu la titlu: toate cele de aici erau mai intai scrise in agenda. Iar din greseala, cu toate ca atunci cand am scris-o ma gandeam la varianta corecta, am tastat „lume” in loc de „inima”.
Astazi, toate bune. Un vin fiert intr-un loc in care a avut loc o intalnire speciala. Acum multi, multi ani. Si poate, incepand de-atunci, alte intalniri speciale pentru alti diferiti oameni.
Astazi, un cer de-o seninatate luminoasa. De la stele. Deasupra si inaintea ochilor. In aer.
Mi-i sa zambesc.
________________________________________
Comentariu la titlu - Si ce daca! Nu cred. Viata e frumoasa. N-o zic dintr-o incercare de a-mi infrumuseta o amaraciune. O zic fiindca o simt.
fara legatura:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu