luni, 27 februarie 2012

Măcar lacătele acelea aveau chei

25.02.2012 Mădălina. Aş fi continuat cu „was here”, doar că Brooks s-a sinucis.

Reciteam Lămpile lui Teodoreanu.

Am visat că furasem un capot albastru de la doamna Tincu. Nu pentru capot, ci pentru cheile din buzunare. Speram să fie cheile de la maşină. Avea maşină. Voiam să fur maşina. Dar cheile erau de la altceva. Mai erau două lacăte în buzunarul drept. Măcar lacătele acelea aveau chei. Imediat după trezire am avut impresia că am mai visat visul ăsta de câteva ori, era atât de cunoscut încât nu ştiam dacă era vis sau realitate. M-am întrebat dacă am furat vreun capot albastru de la doamna Tincu.
Uneori mă simt inferioară tuturor, mai puţin într-o singură privinţă, care-i şi cea mai importantă pentru mine. De asta respir.

Nu-ţi trimit să le lauzi sau critici. Le trimit ca să comunic.

Mă emoţionez repede şi plâng uşor. Uneori vorbesc singură. Dar mereu se ţin monologuri interioare la mine în cap. Cred însă că acest lucru caracterizează pe toată lumea. Unii repetă doar lista de cumpărături.

Da, îmi place verdele.

Îmi imaginez uneori lucruri îngrozitoare şi îmi imaginez ce-aş face de s-ar întâmpla. Nu doresc să se întâmple, mă sperie, dar mi le imaginez uneori. Nu ştiu de ce.

Dansez foarte bine în faţa oglinzii. Nu râde!

Mai visasem şi pe D., vecinul. Avea ghete înalte maro şi-mi plăceau. M-a prins de bărbie jucăuş şi a râs de mine aşa cum râde un frate mai mare de fratele cel mic şi naiv. Fiindcă eram prostuţă să cred că maşinile aliniate în faţa blocului participau la un raliu. Era totuşi o competiţie, până şi în vis diferenţa dintre ce spuneam eu şi ce spunea el era minoră. Dar el era cunoscător.
Visele sunt ciudate, chiar dacă au ceva adevăr în spate.

Când am plecat, nu ştiam dacă plângea sau dacă ochii îi lăcrimau de la vânt. Se tot uita spre cer şi mai târziu am înţeles de ce. Norii parcă s-au deschis la bătăile aripilor de ciori şi-au lăsat cale liberă lunii şi câtorva stele tare luminoase. Ţie îţi plac ciorile, G.? mie tare-mi plac.

Oricum, nu ştii niciodată cine şi de unde te priveşte. Asta dacă te priveşte cineva...




Niciun comentariu: