6 decembrie 2010
A inceput depresia de iarna. E ciudat ca vine la un pas dupa bucuria primei zapezi. Asa se intampla mereu. De la M. Nicolae pana cand oamenii si lucrul isi reiau cursul in noul an. E o perioada de la care toti au asteptari mari, in care toti se agita ca sa para ca sunt fericiti, in care materialismul si predictibilitatea cresc vertiginos.
Nu stiu ce inseamna..sau..ce vreau sa insemne 2018. Lucru bun totusi ca vine 2011. Cred ca e pentru prima data cand un nou an nu mi se pare ciudat. De vreo doua luni in loc de 2010 scriu 2011 din greseala. Confuzie totala.
Probabil a inceput din melancolia produsa. Si cum e panta si e zapada, bulgarele s-a tot marit. Poate e si faptul ca ultima perioada a fost extraordinar de agitata, iar acum, cand s-au mai potolit apele, ma … mhh…e asa.
Ma simt putin pierduta. Dar asta e de cam un an. Cred.
Si nu vorbesc. Sau...vorbesc doar cu oameni cu care ma simt in siguranta si de la care stiu ca primesc un raspuns. Am obosit cred ca incerc cu altii noi.
I’m not man enough to change anything.
Nu mai am oglinzi sufletesti. Nu ma mai vad.
Iar de obicei cand ma simt asa ma intorc din nesiguranta si reiau sirul de tampenii.
Sunt unele lucruri pe care le vreau si chiar nu le pot face. Cum ar fi, spre exemplu, sa ma intind pe un parchet de culoare inchisa intr-o camera mare si cam golasa si sa ascult muzica clasica, imbracata in alb. Gasim substituti pentru orice. Azi, l-am ascultat pe R. in inregistrare.
Poate ca e si din faptul ca mi-e dor de casa extraordinar de mult. Si racesc nitel. Nu am crezut ca sunt in stare sa vorbesc si sa simt asa. Mi-s ciudata in sens bun. Acele lucruri cred ca s-au clarificat. Cel putin o parte din ele, cel putin, partea care ma face sa le tin in locul lor, si sa nu le scot iar la suprafata.
E ca in film. Daca am avea sansa sa ne intoarcem in timp sa reparam anumite prostii pe care le-am facut, am face altele. Sunt ferm convinsa de asta. Face parte din ironia vietii, asa si trebuie sa fie.
Si inca nu-mi dau seama cum e sinele meu interior. Daca atunci cand tanjesc dupa ceva ce vad afara o fac fiindca o vreau sincer si ma regasesc sau o fac fiindca plagiez si copiez.
Nu mai am oglinzi sufletesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu