Cel mai frumos cadou primit în decursul anului acesta a fost, cred, cel de la tata. De care nici nu cred că e conştient. Bilanţ negativ nu pot face, relele s-au dus. Iar noul an îl aştept cu nerăbdare dintr-un singur motiv: este nou. Tot ce e nou îmi suscită interesul şi entuziasmul. Planuri nu sunt bine conturate fiindcă mereu se schimbă. Nimic nu se face dinainte. Iar socoteala de la locul faptei diferă.
Am înţeles reprimirea petalei de trandafir. E mai bine că s-a întâmplat. Aşa, am văzut tot ce-aveam nevoie să văd, şi mi s-au lămurit nelămuririle.
Sunt încă lucruri ce-mi fac rău, pe care nu pot să le tai din rădăcini. Dar iau teoria lui Mr.P drept sfat, şi-mi spun că sigur nu le înţeleg pe moment. Mă înarmez cu multă răbdare şi aştept.
Simona e neschimbată. O admir. Astăzi mă gândeam că dacă lucrurile ar fi stat altfel, poate că eram şi eu în noaptea aceea în locul acela. Cu o vagă părere de rău. Însă dacă aş fi fost atunci acolo, acum eram eu altfel. Mult altfel. Toate-s puse într-o anumită ordine.
Barry White a avut mereu un zâmbet ce mi s-a părut simplu şi sincer. E mare lucru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu