8 dec

Cand te cuprinde boala, atunci simti cel mai puternic singuratatea. Atunci cand stai in pat, tremurand, cu picuri de transpiratie de frunte, cand nu stii cu ce sa te mai imbraci si sa te mai invelesti, cand te rogi sa nu te apuce iar tusea sa nu trezesti oamenii din jurul tau, atunci singuratatea se transforma dintr-un pitic simpatic ce-ti tine companie intr-un monstru incredibil si terifiant. Atunci te simti uitat intr-un colt rece si intunecat. Atunci ti se pare ca  nici parintii si nici prietenii nu s-au mai interesat de soarta ta de veacuri intregi. N-ai forta nici sa vorbesti, sa strigi dupa ajutor. Te sufoci in propriile-ti lacrimi si te rogi s-adormi cat mai repede, te rogi ca somnul sa fure singuratatea si boala. Si-apoi vezi ca in dimineata aceea de ora 5, becu portocaliu. Si te intrebi daca-i soarele. De bine mai versi cateva lacrimi. Si-apoi adormi. Apoi deschizi ochii dimineata si vezi cateva albinute ce roiesc in jurul tau incercand sa te ajute. Si primesti vizite de cafea cu ciocolata. "Iti aduc dulciuri, ca la bolnavi :P ".
Thank you.
Iar Craciunul...o fi acum depresia de iarna. Dar Craciunul, asa cum mi-am promis, o sa fie magic. O sa fie acasa. O sa fie luminos. O sa am ghirlande pana si in baie. O sa fac figurine din hartii colorate, o sa cumpar un brad mare. Vad eu unde-l pun. O sa fac ingerasi cu cioburi de globuri. Poate ca am sa fac si bradul bunicii, daca o sa ma astepte.

I'll make it happen!

Din seria "cantec de idee trista, dar care-mi face bine" :



Aaa, iar azi e ziua Andreei si a Simonei. Sa-mi traiasca!