Mă uit pe pereţi. Mă întorc. Stau pe spate. Nu reuşesc să adorm. Mă gandesc şi-mi amintesc şi analizez tot felul de lucruri. Trecute demult sau de puţin. Unele mă fac să mă simt rău. Îmi zic că n-am voie să plâng, dar observ că nici nu am putere. Un plâns ar fi mers azi. De obicei îmi dă o mică durere de cap şi somnolenţă. M-am ridicat. Merg să-mi fac un ceai de tei. Oare nu dorm din cauză că am băut capuccino? Nu cred. Nu-mi fac ceai de tei, am uitat să iau zahăr. Sau să-mi fac, doar ca să beau ceva cald? Bine, îmi fac. Oare dacă beau ceai de tei adorm? Cum să dorm la 11 dacă până acum cel mai devreme ajungeam în pat la 2?
Mh… Iau hanoracul de huligan. Pun gluga. Aprind aragazul cu un chibrit. Apa. Flori. Şi-aştept. Mă duc la fereastră, cred că a nins. Mh. Şi totuşi sunt fulgi făcuţi din luminiţe. Înainte era mai frumos. Florile fierb. Închid focul, iau strecurătoarea, torn în cană. Prea mult, ca de obicei. Vărs puţin în chiuvetă. Arunc florile. Oare ce gust are? Miroase a ceai de tei. Stau câteva secunde cu cana sub nas. Frige. Deschid laptopul. Mai joc puţin chicken invaders. Ca să nu gândesc, ca să mi se facă somn. Gust. Are gustul a ceva în care a fiert ceva uscat. Dar miroase a tei şi e cald şi casc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu