a) Nu pot citi fara sa am o foaie si un pix la indemana.
b) Fiecare pagina este, clar, o palma peste fata. 13 ani, si-atatea lucruri, atata pasiune, atatea planuri si un asa scris. (am sa revin asupra acestei chestiuni)
c) Ma deranjeaza insa, extrem, faptul ca notele de subsol se gasesc la final.
4 sept. 1910
“In orice caz, sunt infidel si prin constitutie, si emotional. Am spus lucruri pe care nu le credeam doar pentru ca era intuneric si ea era incantatoare.”
8 mai 1911
“Marea nu e destul de mare sa ma incapa, nici cerul nu-mi ajunge sa respir.”
19 mai 1911
“Pare destul de neloial fata de tine insuti sa uiti trecutul atat de usor. Sunt adancit cu atata egoism in sinele meu de acum, incat am ajuns sa nu-mi mai pese catusi de putin de suma tot mai mare de eu-ri trecute – domnii aceia morti si dragi care au ingrijit, unul dupa altul, templul acesta de carne si au dat mai departe torta vietii si identitatile mele, inainte sa se retraga tacuti si modesti.”
Eu cel putin, nu inca. Asa cred.
29 nov.
“Mereu caut noi prieteni – sondez apele in cautarea prieteniei. Nu exista aventura mai placuta decat o expeditie intr-o personalitate bogata, complexa”
9.11.2011
Am crezut ca telefonul ma va opri si ma va intoarce. Dar mi-am continuat lectura iar acum ma pregatesc de culcare. Iar apropo de asta, niciodata nu am vazut, asemeni unora, noaptea ca pe o mica moarte iar dimineata ca pe o nastere. Uneori chiar, viceversa.
4 iun. 1913
“Ce ridicole vor parea toate acestea daca pana la urma nu mor! Ca artist in viata, ar trebui sa mor; este singurul sfarsit artistic – si ar trebui sa mor acum, sau Actul III se va sfarsi penibil, cu un onorariu incarcat pentru doctor.”
Nu. Revin. Dimineata poate fi vazuta ca o mica nastere. Revin si cad de acord. Un prunc, cand iese din pantecul mamei, tremura de frig iar ochii ii sunt izbiti de o lumina prea puternica: pe scurt, un disconfort teribil. As putea asocia si somnul cu moartea doar daca n-ar exista cosmare.
Spuneam si mai sus ca revin. Exista un apogeu al entuziasmului in tinerete. Apoi intra in picaj liber. Introspectie.
“Gandesc, gandesc, gandesc in acelasi cerc oribil, ora dupa ora. Nu pot sa muncesc. Imi lipseste curajul. Mi-am pierdut energia.”
10.11.2011
Atunci cand nu inteleg ceva, interogarea altcuiva asupra chestiunii e o mare imbecilitate – dovada ziua de azi(sau pana acum greseam ca il intrebam tocmai pe el?). Unele lucruri trebuie luate exact asa cum sunt. De-acum am sa ma lepad de dorinta mea morbida de a incerca sa inteleg anumite chestiuni.
Iar drept concluzie a discutiilor si-a gandurilor din ultima jumatate de an, eu nu stiu cine sunt. Cred – si poate ca si gresesc – ca tinerii care sustin ca sunt aia sau cealalta si-au ales o cale ce parea mai apropiata de ei, pentru a termina lupta cu sinele si a se simti mai usurati ca si-au gasit eticheta. Adultii, de asemenea, din obisnuinta inceputa in tinerete. Doar ca suntem formati din toate, la anumite momente. La ce bun trasarea trunchiului? Nu-mi mai bat capul.
30 apr. 1911
“Mi-e usor sa ma imaginez recitind aceste note mai tarziu si rosind de meschinaria sufletului meu, asa cum se arata in ele...Fii ingaduitor, bunule cititor. In fiecare dintre noi exista trei oameni[...] Permiteti-mi, ca un scamator care se teme ca figurile din spectacol nu se vor vedea daca nu le scoate in evidenta, sa mentionez, cu palaria in mana, ca stiu ca sunt un ticalos si ca inca mai sper (in ciuda bolii) ca sunt un entuziast.”
Barbellion
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu