Asculta mai multe audio diverse
Dihotomie interior exterior
Racesc. N-am mai citit nimic. Furia s-a dus. Astazi, prima zapada a anului. De astazi intr-o luna, ziua mea. Azi la scoala imi imaginam anul 2018. Nu e chiar atat de departe, dar nu-l vad nicicum.
Simt ca ceva mi s-a rupt.
Merg mai mereu singura, dar cu toate astea am nevoie si de oameni din cand in cand. N-am sa inteleg de ce.
De multa vreme am vazut ca am alte seturi de valori/credinte/placeri/opinii/etc. Toleranta liberala. Incerc sa fiu indiferenta. Eu n-as avea cum gasi o solutie de pace cu anumite persoane. Eventual rad sau sunt ironica.
Ma rog, nu conteaza. Am vazut multe filme. Defapt doar trei, in doua zile. Unul dintre ele de doua ori. Tin minte ca prima oara a nascut o asa admiratie catre ei si-o atata revolta catre ceilalti incat am vrut sa merg in parc sa pird ore acolo si sa-mi scriu atacul. Am deschis geamul, nu puteam. N-am mai scris. Racesc.
Si iar ideea sinuciderii. Veste.ieri.necunoscut. „Stii ce D.? chiar nu-mi pasa. Mi se par imbecile ideile astea. Mi se pare de-o imbecilitate incomensurabila sa faci asta. Deci nu vreau sa stiu.” Pe unele, recunosc, le admir. Dar asemenea fapte nu mai au loc acum in istorie.
Si ma uimeste serpicitatea. Nu pricep cum, tu, ca om, poti ajunge la un nivel atat de jos. Dar, pe de alta parte, ma uimeste cu zambet si bogatia umana exprimata prin arta. Uluitor cum noi putem atinge asemenea inaltimi. Extreme.
2018 – pana data viitoare poate am sa ma gandesc la variante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu