Știi Maria, uneori, mai ales când sunt singură prin casă, mă ia gândul ăsta. O fi oare posibil ca cineva să devină dintr-o dată invizibil? Știi, uneori am impresia că nu sunt singură, și-atunci gândesc așa. Și mă întreb ce disperare ar trebui să simtă cineva-ul respectiv. Căci se înțelege, vorbesc despre faptul de a deveni dintr-o dată invizibil, involuntar. Ar încerca să vorbească, nu l-ar auzi nimeni. Ar vedea că eu fac lucrurile pe care le fac doar când sunt singură. Cred că în primă fază ar înnebuni. Ha ha. Îți imaginezi? Lucrul ăsta mi l-am dorit și eu, deseori. Ori să fiu invizibilă ori să fiu o muscă, să zbor pe unde vreau, să aflu. Să-i văd pe oamenii care mă interesează în ipostaze mai altfel. Să știu ce fac atunci când sunt singuri, sau cu cine ies dimineața la cafea, sau chestii din astea. Defapt...nu, nu muscă. S-ar putea ca cineva să mă plesnească cu vreun plici sau să mă supere compania vreunui muscoi. Mai bine invizibilă. Știi Marie, aș fi merge și pe la tine, să văd cum ești atunci când îmi vorbești plictisită la telefon. Aș face defapt un tur pe la toți cunoscuții. Chiar și la vânzătorul de la magazinul din colț, chiar și la dom’ poștaș. Dar stau să mă gândesc totodată dacă aș putea suporta tot.
teacher thinks that i sound funny, but she likes the way you sing...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu