Nu stiu cum sunt. Cred ca bine. Serile trecute ma intrebam daca sunt trista. Poate era. Dimineata cantam. Maine plec la Sinaia. Sau poate poimaine. Nu stiu exact unde ajung. Nu prea stiu exact nimic. Dar merg. Doar ca sa merg. La urma urmei, de mine fug, daca fug de ceva. Nu stiu cum mi-e. Cred ca mi-e nicicum.In rest, oboseala venita si ea de niciunde. La 11 seara deja ochii imi cad. iar luna e mereu devreme, in fata ferestrei. Saptamana asta a dat impresia unui copil tacut si rusinos ce se ascunde dupa fusta mamei - de nori.
Dar maine plec la Sinaia. Sau poate poimaine
Un comentariu:
o calatorie cat mai interesanta sa ai ... si sa iti reincarci bateriile! ;)
Trimiteți un comentariu