Run away with me. Really, let's run away...

Muzica asta ma face sa cred ca sunt intr-un tren. Sau tramvai. Sau masina. Cu genunchii la gura, privind pe geam. Ori in noapte, ori intr-o dimineata extrem de devreme, in care nu stii daca traiesti, daca-ti esti proiectie, daca visezi. Si mergi. Si trec pe langa tine felurite lucruri. Oameni. Lumini. De magazine, de orase din departare, de masini, de felinare. Oameni. Trec pe langa tine. Si-i greu sa ridici privirea in sus, sa-ti cauti figuri din desene animate in nori. Si mai bei o gura de cafea, incruntata. Amara. Fiindca e de mers inainte. Si mergi. Si treci pe langa oameni. Si treci pe langa munti, paduri, vai. Te deranjeaza numai masinile care par ca trec la un milimetru distanta de parul ce-ti vantura. Si treci prin orase. Si treci pe langa oameni… Totul pluteste in jur. Tu mergi inainte.

Toti visam sa fugim. N-avem tinta. Dar vrem sa fugim. De noi, de ei…