6 august 2010. 22.oo
In parcul cu bezna. Vine o raza de lumina de la felinarele strazii. Vad vag cuvintele.
Am dormit toata amiaza. M-am trezit cu durere de cap si amintirea unui vis ciudat. Se facea ca eram cu Ionut si cativa prieteni si ne-am oprit la McDonalds in drum spre o petrecere. Eu, Ionut si McDonaldsul, elemente absolut si total paralele.
Imi venea in cap sfatul primit de David. „Deschide-ti orizonturile”. Dau din umeri. Ma gandesc si la intamplarea Bh, care mi-a demonstrat inca o data ca in viata se intampla lucruri necalculate, nebanuite si ciudate.
N-am zis nimic de prima vizita la bunica. Ma simt ca intr-un film extraordinar de prost, in care pleaca o problema doar ca sa ii faca loc alteia. Imi iau totusi seva necesara din mure cu zahar, din cautat nasturi si din piscaturile de tantari din parc.
The roof is on fire ramane eticheta muzicala de la Sighisoara.
Si vine iar sambata. Poate am s-o incep in parc la ora 7, ca apoi s-o dorm sa treaca mai repede.
Am inceput ieri sa citesc cartea. Doar cateva pagini, era tarziu si mi s-au inchis ochii. Nici o impresie puternica. Si asta imi place la jurnale. Incepi sa citesti o carte si ajungi sa cunosti un om.
8 august fara 4 minute.
Nu stiu daca e insufletire de moment. Nu stiu daca nu e inceputul unui noi ciclu, cel atat de cunoscut: sus tare, si-apoi incet pana la pamant. Macar nu doare.
Nu stiu cate pagini s-au scurs cu cuvinte ambigue menite sa ascunda dar totusi sa dea ideea. Acum nu mi-i de plans. Ingamfare din partea mea sa zic asta, ai zice.
Vorbeam cu Alina si mi-a trezit pofta de plecat. N-as pleca in afara totusi. Un cort imi trebuie. Dar nu e grup. Defapt, n-a fost niciodata grup, incat au fost mereu doar bucati din cauza preferintelor diferite si a orarului diferit. Furnici.
Dar suntem furnici.
Incoerenta: ma intreb cum o sa fie concertul Maiden. N-am sa merg. Cel putin nu cred. Ma intreb din alte cauze.
N-as mai vrea sa fiu furnica.
Imi suna cunoscut numele lor. Imi placea Sometime around midnight. Au o serie de clipuri extrem de dragute. Si-s simple, sunt extrem de simple. Si ma intreb de unde vine draguteala. Vad cum unora le merge bine fara sa incerce. Iar altii, viceversa.
Si tot azi am primti asta: „Jos in iad, sus in rai, tu n-ai loc pe pamantul asta”.
Fusese scris de bine. Insa tot gandindu-ma si recitind, ma cam sperie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu