Citeam. “Vreau să stau doar puțin, să-mi odihnesc ochii.” Am
ațipit cu cartea lângă mine. M-a trezit simfonia a 5-a foarte brutal. Am
început să citesc iar.
În seara asta cerul era senin, stelele și luna se vedeau
clar. Era întuneric și liniște. Doar un lătrat de câine s-a auzit undeva în
depărtare. Adela lui Ibrăileanu m-a făcut să realizez că n-am mai deschis cutia
cu amintiri de prea mult timp. Și mă
gândeam că dacă nu este soare pe timp de zi, poate e senin pe timp de noapte.
Aerul era respirabil.
Tot așa mi-am dat seama că sunt mai mulți oameni care mă
tratează ca pe un om și ca pe un suflet decât cei care mă tratează ca pe o
unealtă sau ca pe o cutie. Sunt bogată.
În loc să mint și în loc să judec, prefer să aștept.
Și tot urât fac la lipsa unei cratime.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu