Mi-am dat seama că nu aparțin nici unui loc și nici unei persoane. Nu sunt condusă de nici o idee, nu aș mai ieși în stradă să-mi țip vreo nemulțumire sau vreo bucurie. Mai mult, zâmbesc ușor (nu cu răutate) când văd că alții o fac. Nu iubesc pe nimeni. Sau poate pe prea mulți și din cauza asta tot simt că pierd. Îmi place prea mult singurătatea la o cafea amară. Și ploaia în întuneric când e însoțită de fulgere.
Aș fi crezut că Johann Strauss a avut o viață impecabil de fericită. Dar am înțeles. Era mai presus. Eu nu am mai-presusul acesta.
In 1853, due to constant mental and physical demands, Strauss suffered a nervous breakdown.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu