De s-ar fi putut...
Eu plang mult si des. Uneori cu lacrimi bine motivate si indurerate, alteori cu lacrimi emotionate. Dupa baia unei cascade de emotii ramane o stare de acalmie si de zambet subtil, parca totusi trist, parca incercand a reinvia trecutul. Un zambet recunoscator, un zambet ce de-acum o sa viseze in trecut, amintindu-si de orele si suntele si cuvintele ce obisnuiau sa mangaie si sa aline orice.
Dar visul continua, subtil, cum e el...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu