joi, 15 octombrie 2009

Frica


25.

Avea dreptate Iulian. Acolo, in deal de casa strabunicii, in vie, strugurii aveau alt gust. Doar i-am luat din vie, i-am pus in cos, apoi in masina, apoi spalati, si acum ii mananc. Dar acolo aveau alt gust. Poate ca….se imbina cumva si aerul si ceea ce vedeai, si mai ales amintirile pe care le aveam, fiecare, trei generatii – bunica, Iulian si eu – de acolo.

M-a…frapat Cristi. Nu stiu de e cuvantul potrivit. Stii cum e…unui om ce-i aproape de tine, ii vezi schimbarile zi de zi si nu au acelasi impact. Insa schimbarile unuia ce-l vezi poate o data pe an…

Era tanar si subtirel, si glumet, si….tanar. Era brunet, alerga si ne udam prin gradini… Atat de tare m-a impresionat schimbarea sa fizica…. Stiu povestea…stiam ca e barbat in toata firea…dar… era tanar, si era subtirel, si era Cristi! Acum are inca un baietel, are 9 luni, ii seamana, e frumos ca o picatura de apa; Acum el e mai voinic, are ceva burtica, era neras, iar parul…parul era aproape grizonat. Nu cred ca a implinit inca 40 de ani. Ultima oara cand l-am vazut, tot pe fuga, nu era asa. Era inca tanar si inca…neprins. Nu ca ar fi rau sa fii prins. Nu ca la 40 de ani esti batran. Dar…era acolo, prins in treburile gospodariei, prin ca tata in familie…iar eu nu-l stiam asa. Ochii mei parca vedeau alt om.

Probabil ca asa ma vedeau si eu. Caci nenea Costica m-a intrebat intr-a cata sunt…cand eu sunt in ultimul an de facultate… Schimbarile sunt naturale…stiu…dar…parca era alt om.

N-am reusit sa ma uit la ochi lui. Nu in interior, n-as sti sa ii citesc…dar la…cutele din jurul ochilor. N-am reusit…

Uneori zic ca tare mult mi-ar fi placut sa stau undeva sa privesc si sa analizez. Fiece rid daca se poate, fiece frunza. Fiece fir de par, si fiece gest, privire, rasuflare. Rasarit si apus, si iar rasarit…si apus…



26

“O nascusem de-abia de-un ceas. Tom era – Dumnezeu stie unde. Ma trezisem din narcoza cu senzatia ca sunt parasita de toti; am intrebat-o pe infirmiera daca era baiat sau fata. Mi-au spus ca e fata, si atunci m-am intors cu fata la perete si-am plans. Foarte bine – m-am gandit, imi pare bine ca e fata. Si sper ca are sa fie o proasta – asta-i cel mai bun lucru pe care si-l poate dori pe lumea asta o fata, sa fie o proasta frumoasa”

Seara asta a fost dedicata lui Janis Joplin. Maine, merg la concert. Cu oi vedea eu cine. Probabil am sa stau singura majoritatea timpului. E mai bine uneori. Maine mi-as fi dorit sa fiu in alta parte. Dar ar trebui sa privesc partea plina a paharului. Concertul.

Trecut de miez de noapte – 27.

E ziua lui.



:)

cuvinte n-am.





Candva.

Au trecut iar zile. Am ramas iar datoare mie cu unele lucruri nespuse. Insa azi, 4 octmbrie, e o zi superba de toamna, e soare si caldut…dar si vant, sa se poata juca frunzele.





7 octombrie 2009

mi-e rau.



12 octombrie de-acum. Aman si tot aman. Mi-a fost bine. Cred. Dar aman si tot aman. Sintagma aceea cu secolul vitezei nu are nici un fel de substrat pentru mine. Dar am si eu unele zile care imi fug din maini. Eu, omul efemer, inca mai am impresia ca pot controla timpul (meu). Fizicul e problema. Ma lasa. Am nevoie de somn, am nevoie de odihna. Iar din cauza asta pierd destul. Nu-mi caut scuze. Cred. Aman.



13 octombrie 2009.

Sunt omul deciziilor gresite. Uitandu-ma in urma, realizez ca stau sub semnul asta. Sunt omul care mereu are de ales, intre variante multiple; omul care in general o alege pe cea mai proasta dintre ele.

Cu toate acestea, trebuie de facut o precizare, pentru a incerca de a fi sincera cu mine si mai ales cu ideea de “viata” sau “soarta” sau “destin”. Dupa alegerea initiala, ce-mi da peste cap sanatatea fizica si mentala, toata situatia mea se rastoarna si devine insorita. Altfel spus, se regreseaza lucrurile iar decizia ce initial a fost considerata proasta, ce initial efectiv mi-a facut rau, pe termen scurt, pare ca are efecte benefice pe termen lung. Iar eu raman cu intrebarea.



Intr-o noapte trecuta. Catre Florin. “Dorm toti inafara de mine si de vant. El se joaca in frunzele copacului de la geam, desenand peretii camerei, iar eu socotesc in jumatati de ora urmatorul an. Inafara de frica, nici macar cafeaua nu ma poate tine treaza. Vreau sa adorm.”

Un comentariu:

adriana spunea...

Buna ziua

Clubul DARDINDAR este deschis tuturor; pentru a fi membru trebuie doar sa faci fapte bune; mereu este cineva care are nevoie de noi

http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/10/anunt-pentru-matusica-dardindar-din.html

Multumesc