Satself

23 februarie 2014 

Ieri a fost prima zi de primăvară, fiindcă ieri am ieșit la plimbare cu Cof și ne-am tot plimbat vreme de două ore. Cerul era de plumb dar vântul care bătea ușor era călduț, iar toate la un loc au ținut loc de drog.

Trecuseră cred, vreo 3 luni de când n-am mai fost atentă la detaliile pe lângă care treceam. Îmi era dor de mine. M-am învârtit prin parc un sfert de oră în prag de colaps, puțin m-a despărțit de un atac de panică. Am văzut o imagine cu patru oameni la o masă. La o masă la care mi-aș fi dorit și eu să fiu în acel moment. 

Am fost curajoasă. 

La jumătatea unei alei înguste stătea un șoricel maroniu cu o coadă lungă. Ronțăia. M-am oprit și m-am întrebat dacă în momentul în care o să trec pe lângă el o să se sperie și-o să se izbească în mine. Am trecut și el și-a văzut în continuare de ronțăială. Nici un gest. 

Luminile de la semafor mi-au deschis ochii. În ultimul timp am trecut în grabă pe lângă orice. Luminile de la semafor erau frumoase și erau așezate într-un fel (banal, obișnuit?) care mi-a plăcut. 

(Toată ziua am văzut exteriorul printr-un obiectiv de aparat foto, așa cum obișnuiam să privesc odată.) 

Copacii au început să înmugurească și contrastau teribil cu cerul de plumb. Din parc am cules (de jos) o crenguță dintr-un conifer al cărui nume nu-l știu. M-am plimbat toată ziua cu el în mână, și-mi imaginam că am un arici care stă foarte cuminte în podul palmei mele. Mă întreb dacă uscat, îi vor cădea acele. Un alt cred-conifer se întindea pe jos cu tot cu bobițe roșii. 

Pe bulevard o bătrânică vorbea la telefonul mobil. Purta un palton foarte șic, care avea cu singuranță cel puțin 30 de ani. Foarte șic! 

Apoi am văzut alți doi bătrânei (cred că era dl. F.) care se plimbau ținându-se de mână. Unul dintre ei avea o problemă la un picior iar balansul astfel făcut trecea și la celălalt și se vedea mai ales în împreunarea mâinilor. Erau un tot unitar. Nu știu de ce astfel de imagini ne (mă) uimesc. 

continuare în 25 

Eu îl ascult pe Tom Waits, eu nu îmi fac reclamă. 

Dar să revenim. Trebuie (fiindcă vreau) să citesc piesa cu copacii. Am abandonat cărțile. Am să merg la bibliotecă cu capul plecat. 

Dar am să îl tot ascult pe Tom Waits. 

stop. 

continuare în 26 

N-am mers la bibliotecă.  

CONSUMERISM. 

nimic

 - give me another reason to get out of my bed - 

 Din toamna lui 2012: „Suflet mortal rănit de viaţă, minte frământată de gânduri, trup bântuit de mizerie, Mihail avea mare nevoie de pace fizică şi morală. Îi trebuia un armistiţiu cu existenţa. Se simţea bătrân la 23 de ani.” p.35 

 Din vara trecută: Zilnic se demontează mituri și basme. Până ajungem să nu le mai avem, până ajngem la un simplu stadiu de “funcționalitate”.

 “Cicatricile care își retrăiesc rănile”