marți, 30 octombrie 2012

30.II


Cărăbuşii. Cărăbuşii, spuneai dur, „au fost otrăviţi cu gaze şi prafuri de agricultură”. Eu auzisem că nu sunt în fiecare an. Cumva, doar o dată la 4 ani sunt invazii, aşa cum îmi amintesc eu. Nu ştiu cauzele, n-am fost atentă. Poate n-au fost totuşi otrăviţi.

Vânt complice cu defuncţii



Rămâi mereu la urmă.

Rămân mereu la urmă.

Nu prea mai ţin minte când m-am băgat în pat la culcare fără lacrimi în ochi. În ultima săptămână au fost chiar şedinţe de bocit cu sughiţuri. Din aceleaşi motive. Din frica pe care o am de viitor şi de eşec, de frica pe care o am că tot singură am să merg pe drum până la capăt. Din faptul că acum nu mai simt că sunt sub o stea, care-o să mă poarte unde mi-e locul, care-o să mă ducă undeva unde să-mi fie bine. Mă simt lăsată să mă zbat în cele mai mari şi mai murdare valuri. Iar eu nu ştiu nici măcar să înot. Şi-mi vine în cap o piesă de-a lui Ducu Berţi, dar nu spun mai mult fiindcă iară ai să te enervezi şi iară ne-om certa. [...] Închei printr-un imperativ, domnule drag. Să nu te sperii prea tare de cuvintele mele din seara asta. Am învăţat să mă descurc şi să merg mai departe. Şi chiar dacă plâng în unele seri de-mi fac ochii cât cepele, a doua zi pun puţin rimel să îi fac negri şi ies zâmbind la plimbare. Fiindcă aşa trebuie. 

S.P. - chel, dar cu mătreaţă. Incult, el n-a citit nicio carte.

O să zâmbeşti, dar te-am văzut scufundată, cu picioarele afară şi cu degete tale simpatice la picior, răsfirate alintat pe marginea vanei. Îmi dau seama, însă, că nu asta e ideea, ci mai degrabă că oamenii se pot iubi, dar nu au cum să se înţeleagă şi astfel trec unul pe lângă altul nedumeriţi.

În sala de seminar, pe tablă era scris cu majuscule, deasupra tuturor calculelor şi a formulelor şi-a celorlalte hieroglife, următoarea exclamaţie: "FII MAI ALTRUIST". Pe drumul spre covrigi, un bătrân cânta la nai. Pe bancă, lângă el - o cutie deschisă. În interiorul capacului era scris (tot cu majuscule): LIBERTATE. Tăiat cu un x roşu.... Peste stradă, pe scările dintre lei - un băiat cu parpalac negru ţinea în mână o pancartă "BIBLIOTECA VIE" şi se uita când în stânga, când în dreaptă. Noi mergeam la seminar.

Molcuţo, sper că nu ţi-a îngheţat nasul.

Mereu apar în jurul tău beţivani, care mai înalt, care mai romantic, ca ăla caraghios, cu piatra din medalion.


bob dylan BUCKETS OF RAIN
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse


Un comentariu:

wordsofwisdom spunea...

"Sometimes I feel so happy,
Sometimes I feel so sad.
Sometimes I feel so happy,
But mostly you just make me mad.
But you just make me mad.
Linger on, your pale blue eyes.


Thought of you as my mountain top,
Thought of you as my peak.
Thought of you as everything,
I've had but couldn't keep.
Linger on, your pale blue eyes.


If I could make the world as pure and strange as what I see,
I'd put you in the mirror,
I put in front of me.
Linger on, your pale blue eyes."