Lumânările n-au fost aprinse nici până acum... De parcă nu întâlneşti
biserici la fiecare colţ de stradă... Nu-mi plac bisericile deloc. Cămăruţele unde se aprind lumânări, pentru morţi, pentru vii...acolo-i altceva... Când eram mică nu ştiam ce şi cum
înseamnă. Trebuia să aprind doar lumânări. Bunica îmi spunea unde. La fel cum
îmi mă ducea mereu la cimitir să aprindem lumânări la câteva morminte de
preoţi. Nici cu asta n-am fost de acord.
Iar de trecut, da, ne agăţăm. Sau se agaţă. La mine nu funcţionează
meditaţiile şi obţinerea energiei pozitive din spaţiu. Nu, nu.
Revine mereu.
2 comentarii:
Suntem un perpetuum mobile, este?
:)
very beautiful
Trimiteți un comentariu