Mhmm

Ce spuneai? Las-o baltă. Cu tot cu zâmbetul amar. Nu, greşeşti, sunt doar obosită.

Ce spui? O masă şi câteva ore de somn? Cafea şi cola, dar ştii că nu ai voie să bei cafea. Dar iau calciu. Magneziu. Fier. Fe, fe, fe, fe, fe.

Ce spuneai? Că în ultimul timp n-ai mai avut obsesii? Muzicale cel puţin, bineînţeles.  Poftim. Ce altfel de obsesii? Obsesii e cam mult spus.

Crezi că mâine ne întâlnim cu A. la o cafea? Nu e voie cafea. Suc. Nu. Apă. Vorbă. Un pahar de vorbă, ar pica bine?

Everybody’s gotta learn sometime

Trebuie reluate toate filmele astea odat’ şi-odat’. De preferat o iarnă într-o cameră de hotel ieftin, plină de igrasie şi rece. Mi-ar fi bine acolo.

Umm... de chestia aia nu mai vorbim acum. Poate altădată. Poate ca şi până acum. Lasă-i.

Vedem noi cum facem. Şi le scoatem la capăt. Pe toate, ca şi până acum, ca şi de-acum încolo. Singură.

Cum de nu m-o întrebat mama nimic? Adică...cum de...?

Doar mă alint că am ochii verzi. Defapt, nu mint niciodată, am ochii căprui. Dar au puţin verde, acolo, departe. Am văzut în oglinda din hol, de-acasă, când... Dar puţini văd verdele.

Bunica a spus că nu-mi mai găteşte. Gata, s-a terminat. N-am scris nimic din vacanţă? Urât bon fiscal. Toată ziua mi-a fost rău. N-am fpcut drumurile pe care mi le-am promis şi n-am aprins lumânările pe care simţeam să le aprind.

„    -     Când vii acasă?

-          La sfârşit.            ”

Nu-i mare lucru să fac o insolaţie.