Priveşte-mă. E furtună în jurul meu, vântul face un dans înţeles
doar de el. Părul mi-e moale şi zboară haotic. Chipul e limpede, cristalin.
Puţin ars de soare – mai uman, iar cearcănele îndulcesc. Copacii foşnesc iar
iarba se gâdilă după arşiţă.
Cerul senin deasupra noastră.
Până acum nu ştiam care-i problema. Sau...n-o spuneam cu
voce tare. Am recunoscut. Mai mult chiar, am acceptat. De-acum mă concentrez pe
respiraţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu