duminică, 30 octombrie 2011

Dungi

Era un soare pe masa din Alpin. Cea din mijloc. Băieţii savurau cafea din două ceşti, mari, roşii. Şi târzii.
Pe drum. Pe cer, într-un măr, erau mere roşii. Frunze puţine. Mere roşii. Cer albastru. Clădirile înalte erau gri, părăsite, iar pe ici pe colo geamurile erau sparte asimetric. La marginea unei grămezi de gunoi, pancartă „Interzisă depozitarea gunoiului”. 12 grade. 20 de minute. Soare. Aflăm, apoi, că defapt erau 18. Gradele. Cald, ca acasă.  Cimitire cu cruci albe, gri sau din fier. Unele vopsite, preponderent în albastru. Altele cu rugină. Verde, cărămiziu, galben, portocaliu, oranj, roşu, deschis, închis. Maron. De la depărtare, chiar mov pe alocuri. Nuanţe, nuanţe, nuanţe. Ca în viaţă. La drum, măceşe sângerii pe crenguţe gri. Roşu aprins. Mesteceni albi. Soarele se joacă cu pădurea. Inmulţim nuanţele de sus de zece ori. Un bătrân pe câmp. Căruţă, cal negru. De unde energie? Plan pentru vara viitoare. O săptămână la ţară, la necunoscuţi. FĂRĂ MEAJAMENTE. Fără curent. Cu năframă albă pe cap, cu cizme de cauciuc, în glod. După găini şi vaci şi haine peticite. Fără teama de a pica din căruţă. Fără menajamente, până fac bătături în palme.
Sunt unii care văd avantaje în a fi fileu. Fileului îi e mai greu. E urât să fii şi minge. Dar şi fileu. Nu eşti în nici o parte.  Am fugit mereu de normalitate şi de modele gata făcute.  Şi cu toate astea, mereu m-am întrebat cum ar fi fost dacă totul ar fi fost normal. Încă mă mai întreb, uneori, rar.
În partea gri a oraşului oamenii dorm pe cârje, în frig, bolborosind discuţii cu fantasmele minţii injectate cu alcool ieftin. În partea non-gri a oraşului oamenii beau Merlot  la căldura casei lor. Cine să-i condamne şi pe care dintre ei?
De mâzgâlit am chef, nu de scris. De mâzgâlit cu o pensulă groasă, cu smoală, pe nişte pereţi corojiţi. Îmi place dunga de pe mijlocul drumului. Îmi plac filmele cu oraşe părăsite în care personajul principal se plimbă pe mijlocul drumului. Pe dunga albă. Şi mereu când fac drumul ăsta seara îmi imaginez un accident urât cu cioburi mari de sticlă în venele sângerânde ale gâtului meu.

Un comentariu:

Mihai Rus spunea...

Asemeni unei picturi de van Gogh