Cărţile aşteaptă. Scrisul aşteaptă. Trimit spre citire texte vechi. Le retrimit, defapt. Lumânările, cafelele, gentuţele aşteaptă. Anathema, Forgotten Hopes. Despre fotografie nici nu mai vorbesc. Despre mersul acasă, nici atât. Agitaţie, proiecte, maldăre de ziare, cărţi. Plimbările în parc, pe timp de toamnă târzie, rece dar cu un soare cald, cu frunze roşii şi galbene....cu scris în joc de gâze în raze. A trecut vara. Primim vederi din Mallorca. Primim cuvinte frumoase, de încurajări. Primim semne că unora le pasă şi vor să ne fie aproape. Şi se interesează, şi ajută prin ascultare sau cuvinte. Contează foarte, foarte mult, oricât de mic ar părea. Iar în ultimul timp, în momentele cele mai gri, cele mai ploioase şi cele mai pesimiste, atunci, exact atunci se-aud clinchete de clopoţei de la oamenii dragi. Roata se învârte mereu, şi tot ea are să regleze toate lucrurile. Nimic nu se uită, multe se iartă, nimic nu rămâne nepedepsit. Cerurile încep să pară din ce în ce mai senine, iar albastrul de toamnă e una dintre cele mai frumoase culori din lumea aceasta.
Iar acum, în final de zi, după câteva oftări, lacrimi şi dezamăgiri, după câteva cuvinte şi bătăi încurajatoare pe umăr, mergem la somn cu zâmbetul pe buze (şi mai ales în inima).
2 comentarii:
Scorpions, Cluj?
Nice, indeed.
Very nice :) tot, nu doar Scorpions.
Trimiteți un comentariu