Mă felicitam în gând pentru că trecusem de jumătate la două dintre ele. Mă certam, tot în gând, că pe a treia n-o începusem. Ea foşnea o pungă de seminţe. Amorţeala băii fierbinţi nu trecuse şi notele lui Vivaldi încă îmi răsunau în cap. Citeam despre Dumnezeu, raţiune, sens şi Wittgenstein şi-mi aminteam de cursurile de filosofie din facultate. Ea încă foşnea o pungă de seminţe.
Dimineaţa mă visam accidentată grav, pe un pat de spital, cu buzele vineţii şi ochii întredeschişi. Eram curioasă cine m-ar fi vizitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu