Probabil e ultima oară pe anul ăsta când vin aici. Nu ştiu dacă ţi-am zis, cafeneaua e acum mov şi are perdeluţe asortate. Bradul e făcut, are luminiţe roşii. Eu abia azi am cumpărat unul. M-am învârtit de vreo 5 ori prin piaţă, dar până la urmă l-am găsit.
Aseară mult, mult vin.
Mă gândeam azi, iar, la lucrul acela pe care l-am zis mai demult. Cel mai rău lucru pe care ţi-l poate face un om e să te facă să te îndoieşti de tine însuţi. E un sentiment de neputinţă, nu mai ştii cine eşti, nu mai ştii ce reprezinţi, nu mai ştii ce ai bun şi ce ai rău. Cel mai urât lucru pe care ţi-l poate face un om e să te lovească atunci cţnd eşti jos, să-ţi strige în faţă toate defectele pe care le ai,
Mi-a fost ascultată o rugă azi. Mi s-a răspuns la un minut distanţă, şi-am zâmbit. E bine să vezi că cineva acolo sus are grijă de tine, chiar când tu nu ai. Şi te miri, te miri când vezi că Dumnezeu te ajută, când tu n-ai mai fost la biserică sau n-ai mai zis o rugăciune de ani de zile. Te miri când vezi că oameni de la mii de kilometri distanţă te ajută, iar cei de lângă tine te îngroapă în noroi. Toate lucrurile astea te miră şi ajungi să fii şi mai debusolat ca înainte, ajungi să mergi pe străzi tremurând, cu lacrimi în ochi, să te simţi în cel mai pustiu şi vântos deşert, când defapt afară ninge liniştit iar ornamentele de crăciun îţi luminează calea. Şi a cui e vina că alegi aşa oameni lângă tine? A cui, dacă nu a ta? Şi ce să înţelegi când oameni de departe îţi spun că ai inima mare, iar cei care au avut-o în mâini scuipă pe ea? Să înţelegi că eşti rău? Că eşti bun? Monstru? Acum, în ajun de crăciun, în loc să stai într-un loc cald, să te gândeşti doar la globuri şi ghirlande, îţi faci procese de conştiinţă. Şi de aici, ştim cu toţii, n-ai să ieşi bine deloc.
Asemeni unui ghiocel, care plăpând, de sub zăpadă, încearcă în zadar să-şi scoată capul. Iar o ninsoare, iar frig... Vine un moment, într-un final, după lupte lungi în care reuşeşte să iasă. Simte razele molcuţe ale soarelui, începe să se înzdrăvenească niţel... Îşi uşor, uşor, începe a zâmbi. Apoi vine un bocanc gros şi-l retează cu sictir. Doar fiindcă poate să facă rău, doar din motivul ăsta. Şi stau şi mă întreb, cine sunt, cum sunt, de ce? ce contează mai mult? Dacă, dacă nu... şi mai ales...cum am ajuns aici. Iar. Aici. Bocancul.
Un comentariu:
Mai, de asta e viata pe deasupra tuturor trairilor noastre, pentru ca ne surprinde..De multe ori neplacut, de putine ori placut..Se intimpla, nu ne putem opune..Putem sa cautam sa ne ferim..De oameni rai, de prosti, de situatii ciudate, si, in general, de tot ce nu e in acord cu sistemul nostru de valori..Dar asta invatam in timp, pe masura ce evoluam..Invatam sa cunoastem, si sa ne cunoastem..
Trimiteți un comentariu