Nici nu mai ştii exact când e prima zi de toamnă. Prima zi de septembrie, aşa-i? Cafeaua e amăruie, am pus doar câteva firicele de zahăr. La ea voiam să asotrez o ciocolată, amăruie, tot. Nu am putere să merg cinci minute să ajung la magazin. E cald, mi-e somn, lene. Pătura e colorată şi molcuţă. Are galben, mov, verde şi roşu. Nu şterse dar nici ţipătoare. Doar câteva pagini citite, apoi iar somn. Somn...defapt o moleşeală care m-a ţintuit în pat. Răutatea lui F. a îmbolnăvit-o pe R. A slăbit mult, fumează trei pachete de ţigări pe zi, nu doarme ci plânge, are cearcăne. Mie mi-e dor să fac un tort. Nu cât pentru a-l mânca (pentru asta vreau ciocolată amăruie) ci pentru a coace, a unge, a aşeza, a presăra, a învârti şi a orna. Mai ales a orna. Fiindcă niciodată nu-mi iese bine. Ca şi restul, şi torturile mele sunt imperfecte. Vreau frunze roşii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu