Mesaj

stefana (08.10.2010 02:17:24): mi-e frica...mi-e frica mult si tare de masterul asta. niciodata pana acum nu m-am gandit prea serios la cum o sa fie, si prima impresie este ca o sa fie mult mai greu decat a fost pana acum...mereu l-am luat ca pe o joaca cumva...si niciodata nu mi-am pus problema ca n-am sa-i fac fata. pana acum. si mi-e frica. de materii, de profesori si de colegi..pe toti ii vad mai inteligenti si mai destepti si mai comunicativi si mai indrazneti si curajosi si mai pe picioarele lor decat mine...mai informati, cu opinii proprii puternice, din varii domenii...poate e doar o prima impresie, si poate sunt tipul acela de oameni la care doar gura-i de ei....dar...si mi-e frica..
* si incep sa ma simt singura...si nu am pe nimeni pe care cand imi zice ca o sa fie bine totul, sa cred, si nu-i nimeni care sa-mi dea sentimentul ala de siguranta...si incepe sa ma apese...si ma intreb si eu daca la 28 de ani o sa fiu tot singura...si ma intreb daca macar la 28 de ani o sa am macar...o parte din viata in propriile maini...daca o sa ma descurc singura, daca o sa fac ceva ce-mi place..
acum ma simt o persoana insipida si inodora, cu o viata ratata
* incerc sa ma pacalesc ca-i doar o fobie de inceput...
mi-e frica sa nu fie doar o fobie de inceput.
* nu sunt multumita de nici o parte din mine de nici o parte din viata mea din nici o parte din prietenii pe care ii am, din oamenii pe care ii cunosc, de oamenii din familie.
* si in 80% din cazuri singura vinovata cred ca sunt eu
* si sunt eu fiindca sunt o persoana insipida si inodora si n-am nici un fel de vointa si nici un fel de valoare
* poate-i doar o stare de inceput de toamna cu frig si gri..
* si poate-o sa treaca
* si nici n-am nici un talent
* cat de mic si imperfect