miercuri, 20 octombrie 2010

A mea prima zi de toamna


            Doar pentru mine. Doar pentru mine se intampla. Astazi am reusit in sfarsit sa ma trezesc la o ora rezonabila, cu toate ca noaptea a avut un somn extrem de neplacut si intrerupt. Pe la 9.40, cand am deschis prima data ochii, am vazut soare afara. Dupa cateva minute, vedeam nori si ma intrebam daca n-am visat cumva soarele. Acum insa a revenit mult mai puternic.
            Am in dreptul ferestrei, ce-i drept, pe partea cealalta a strazii, un copac ruginiu de-o frumusete teribila. E frumos si trist, fiindca putini dintre noi ii admira coloritul. Defapt, majoritatea nici ca l-au sesizat. Ieri analizam castanii de pe strada. Doar castani. Toti intomniti, dar de-un colorit foarte diferit. Galben, ruginiu, si-un rosu-moviu ce m-a intrigat. Si mi-am amintit de mirarea profesoarei de franceza, observand ca pentru o compunere – de anotimpuri legata – toamna n-a avut succes. Si cred ca a prins toata toamna intr-o fraza. O vedea ca pe o explozie de miresme – de-ale pamantului roade, de-o explozie de culori – ale copacilor, de-o explozie de stari – ale noastre si vremi – ale cerului.
Ieri ploua. Gri si ploioasa zi. Am iesit putin, in negru si eu, si-am lungit drumul. Erau balti, era muzica. Asadar, am putut dansa pe strada fara ca nimeni sa stie.
            Acum tot privesc printre draperii copacul. Vad ca bate un firicel de vant, doar atat cat sa-i faca frunzele sa dantuie linistit. Astazi...soarele e cel care se umfla precum face vantul uneori. Isi umfla intensitatea cand si cand. Apoi scade, doar ca sa creasca iar si sa mi se joace pe perete. Astazi, pentru mine. Pentru mine, astazi, oglinda a ramas uitata pe masa, uitata in bataia soarelui. Si ea mi-l trimite pana aici, in pat. O parte imi ramane pe fata, o alta se opreste  pe perete. Il lumineaza, iar eu ma pot juca formand forme de copilarie.
Soarele toamnei de azi e cald precum cantul si vocea lui Alifantis. Eu cel putin, asa primesc. Doar ca eu, in toamna de azi, nu simt nevoia sa-mi acopar sufletul cu nimic. Astazi am sa-l las sa se prafuiasca prin placerea de a imprastia frunzele din parc.

Niciun comentariu: