Aseară m-am despărţit de el. Azi suntem împreună. Mă face să râd chiar şi atunci când l-aş pocni dacă l-aş avea în faţă. Azi ţipam în telefon că suntem doi dobitoci, şi-apoi râdeam şi ziceam că-s nebună. Am mai pariat încă un an(aici trebuie explicat, nu e ceea ce pare).
Şi deja am nervi. Că aşa suntem noi. Născuţi pentru a ne enerva reciproc. Măcar noi ne ştim scopul în viaţă, şi n-o să trebuiască să o petrecem încercând să aflăm.
Acum glumesc, desigur (batting eyelashes).
Iar pozei ăsteia i-am pus pe undeva un titlu gen "I can say FUCK YOU with a smile on my face". Desigur, glumesc. Aici n-are legătură.
p.s.: bărbatul ideal doarme doar când vreau eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu