Știi tu, lumea e plină de drame mici. Și mari.
Astăzi am văzut bătrâni care-și vindeau florile din grădină. Ieri am văzut copii care vindeau legături de ceapă sau frunze de vie... ieri... eu ieri am primit doi la mulți ani și o pungă cu ursuleţi din jeleu. Ieri am cerut furtună. Azi o primesc.
Eu azi am renunțat. Probabil, doar pentru azi. Azi am vrut să fiu rea ca să îmi fac mie bine. Nu mi-a fost.
Trecusem pe lângă vechea clădire a poștei care are lanțuri cu lacăt la uși de ani de zile. A trecut mult timp sau puțin de când mergeam acolo după alocație? Cred că am preluat de la domnul O așteptarea morții și ideea că de-acum nu mai sunt mulți ani de trăit. Simt ca el, gândesc ca el și totuși e o distanță de 60 de ani între noi. Ce comedie! Cred totuși că e mai tânăr ca mine.
Bătrânica din intersecție vindea ieri flori...mult spus flori. Mereu are ceva buruiene cu ea, toată lumea îi dă bani, nimeni nu ia florile. Fața ei brăzdată nu mai zice nimic, probabil de mult prea multă vreme. Avea o vestă groasă, toți oamenii bătrâni se îmbracă gros, se spune, nu, că sângele, de la o vârstă, nu mai circula "cum trebuie".
Oricum, marea dramă nu e că batrânica e mereu la noi în intersecție cu o găletușă cu ceva flori. Marea dramă va fi atunci când ea nu va mai fi în intersecție. Moartea e o chestiune egoistă, am mai spus-o.
Poate n-ar fi trebuit să plec astăzi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu