Singura mișcare de aici. Un țânțar trece
prin fața ochilor mei într-un zbor ușor. Nu zbor, plutire. Încă o zi în care nu
se întâmplă nimic iar tăcerea este avalanșă de bolovani. Apasă, strivește.
Calmul exterior, vulcanii dinăuntru.
Somnolență vicioasă.
Numai
scrum, numai zaț.
Lumina doare.
Pielea arde.
Nimic nu are sens. Poveștile imaginare vor
rămâne mereu imaginare. Basme cu cifre magice, basme cu a fost odată..., basme cu și-au
trăit.... Irealități. Iluzii. Himere. Închipuiri.
Un motiv pentru care te-am iubit era modul
în care scoteai fumul de țigară. Mă reîndrăgosteam de tine cu fiecare țigară pe
care o fumai. Scoteai cumva vârful limbii să-ți umezești buzele. E motiv
prostesc, nu?
Eu
am treabă, eu plec.
Ții minte Camera cealaltă a lui Imre? Sau aia cu dacă tu mă trezești în zori de zi... nana.
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu