Mi-e frică să mă
uit la floare. Dacă e cumva deja ofilită s-ar
spulbera chiar totul. Forma fizică nu reprezintă mare lucru. Dar ceea ce
intră în floarea aia reprezintă
totul. Trăim de pe o zi pe alta păcălindu-ne şi împingând unele chestiuni cât
mai departe. Refuz să le conştientizez. De-ar fi trecute pe hârtie ar fi scrise
cu sânge cald.
Linia de plutire e
cu totul altceva decât „Mi-e bine!”. Linia de plutire e o minciună urâtă, şi
cred că face mai rău decât „Mi-e rău!”. Măcar atunci ştii o treabă şi nu-ţi
consumi energa minţindu-te.
Un comentariu:
Cosul ei cu soare, proptit in sold, pe cingatoare,
Ducea snopi de ochi galbeni, cu gene de lapte,
Si garoafe de noapte.
In sanul ei ca mura
Isi pironeau cautatura
Domnii zvelti din jurul mesei,
"Cine mai ia florile miresei?"
Fa Tinco, fa! papucii de matase,
Margelele, cerceii nu ti i-a dat Nastase
Si-n fiecare deget cate-un inel
Nu ti l-a strans cu mainile lui, el.
Cine ti-a framantat carnea de abanos
Si ti-a baut oftatul mincinos?
Cui i-ai dat, fa, sa ti-o cunoasca
Faptura ta imparateasca?
Cine ti-a dezlegat parul cu miros de tutun?
Cine ti-a scos camasa, ciorapul?
Cine ti-a ingropat capul
nebun,
In bratele lui noduroase, paroase,
Si te-a infrigurat fierbinte pana-n oase?
Tu n-ai voit sa spui
Nimanui
Unde innoptai,
Curva dulce, cu margaritel de mai,
Vezi tu, Nastase osanditul
Nu te-a patruns decat o data;
Si atuncea toata,
Cu tot cutitul.
Trimiteți un comentariu