Azi zic despre lucruri (poate aparent) banale. Sa-mi fie cu iertare, astazi nu am resurse sa-mi astern iar, sau un alt sir de visuri. Visuri care - in cel mai bun caz – mai au nevoie de ceva timp sa se implineasca. Visuri care – in cel mai rau caz – nu se vor indeplini niciodata. In orice caz, n-am acum resurse pentru ele.
Azi zic despre cafea.
Azi mi-am cumparat cafea. Singurul motiv –un set cu doua cani. Cafea de la Doncafe. O cafea care nu-mi place. Am avut de ales. Verde sau rosu. Cafeaua in ambalaj verde se presupune ca mi-ar fi placut mai mult decat cea in ambalaj rosu. N-a depins de cafea, ci de cani. Mi-au placut cele rosii. Simplu. Asadar, o luna de zile am sa beau cafea Doncafe in ambalaj rosu. Canile-s rosii si-s doua. Defapt…sunt cani. Acesta e motivul.
Ma gandeam la faptul ca ar fi fost perfect sa fie cafeaua in ambalaj verde in set cu canile de culoare rosie. Insa nu-mi place nici un fel de cafea de la Doncafe, asadar, combinatia n-ar fi fost perfecta. Ma gandeam la faptul ca doar la loto mai fac oamenii, din cand in cand, combinatii perfecte. Insa am auzit atatea cazuri in care banii castigati au ajuns pe maini sau minti nepricepute sau orbite si-au fost risipiti pe nimicuri, incat banuiesc ca majoritatea combinatilor de acest fel nu sunt perfecte. Ma uitam la cana si vedeam cum pe ea scrie alb pe rosu „Dimineti cu gust intens”; ma uitam la ceas si vedeam cum e 3 noaptea; asta sigur nu e o combinatie perfecta. Ma gandeam ca imi place sa o beau, si imi da o stare aparenta si imediata de bine; insa pentru sanatate cantitatea e putin cam mare. Alta combinatie. Imperfecta.
Fiindca nu exista combinatii perfecte. Fiindca certuri. Cu toate ca, „mai bine, saruturi, atingeri, priviri, muscaturi, emotii, freamat, muzica”. Mai bine, dar nu exista.
Si doar stii ca eu nu caut perfectiunea. Am zis asta si-am s-o mai repet. Unu la mana, nu cred in existenta ei. Doi la mana, de-ar exista, mi-ar fi plictisitoare. Obisnuiam sa cred intr-un soi de perfectiune personala. Cand imperfectiunea unuia devine perfectiune pentru celalalt. Nu mai stiu de mai cred sau nu in asta. Fiindca unu la mana - e nitel 3 jumatate, doi la mana prea - multa cafea, trei la mana – nu mai vad…
Combinatiile perfecte exista doar in arta.
Un comentariu:
Combinatiile perfecte nici nu are cum sa existe .... ele poate se creeaza insa si acest proces se intampla unu la o mie si doar acei care au norocul sa se intalneasca din intamplare sau mai bine zis din lucruri simple.
Un lucru e clar in viata chiar orice e posibil sau mai bine spus nu e bine sa afirmam ca ceva anume nu exista pentru ca este o asemenea diversitate si un numar posibil de combinatii incat singurul care face diferenta este tocmai rezultatul lor final.
Mai lasa cafelutele ca nu e bini ... vampirasule la ora 3 copilasii cumintei dormeau de multisor! ;)
Trimiteți un comentariu